Chestionarul de personalitate Eysenck (EPQ) este un instrument de evaluare a personalității cu trei dimensiuni care a fost precedat de o măsură suprapusă cu două dimensiuni numită Inventarul de personalitate Eysenck (EPI). EPI a fost dezvoltat de Hans și Sybil Eysenck pentru a măsura cele două dimensiuni largi de Extraversie-Introversie* și Neuroticism-Stabilitate. Aceste două măsuri de 24 de itemi au fost completate de o scală de minciună de 9 itemi, în încercarea de a se proteja împotriva diferitelor preocupări legate de stilul de răspuns. Ambele dimensiuni (Extraversiunea și Neuroticismul) au fost introduse (și de atunci accentuate) ca aspecte temperamentale ale personalității care sunt moștenite și evidente la naștere (adică nu învățate).
EPQ a fost introdus ca o revizuire substanțială a EPI în 1975 și o altă revizuire (incluzând itemii) a fost publicată în 1985. EPQ a fost conceput pentru a fi în concordanță cu modelul teoretic al lui Hans Eysenck, care de atunci a ajuns să fie cunoscut sub numele de modelul P-E-N. Așa cum sugerează acest acronim, EPQ a introdus o a treia dimensiune care măsoară Psihoticismul. Itemii de pe scala Psihoticism abordează trăsături precum agresivitatea, asertivitatea și faptul de a fi egocentric, manipulator și lipsit de simpatie. După cum notează Porzio, o parte din această teorie a Psihoticismului provine din cunoașterea faptului că „o persoană va prezenta unele calități întâlnite în mod obișnuit în rândul psihoticilor și că poate fi mai susceptibilă, având în vedere anumite medii, să devină psihotică”. Unele dintre aceste tendințe psihotice ar putea include „nepăsarea, nepăsarea față de bunul simț și/sau exprimarea emoțională nepotrivită.”
O a doua schimbare importantă se referă la operaționalizarea Extraversiunii. Consecințele acestei schimbări importante sunt evaluate în detaliu de Rocklin & Revelle. În esență, mulți dintre itemii Extraversiei din EPI au fost eliminați de pe scala Extraversiei din EPQ (și din EPQ-R), rămânând doar itemii care se referă la Sociabilitate. Această diferență este demnă de remarcat prin faptul că nu reușește să evalueze proeminența excitației ca semn distinctiv al comportamentului Extravertit.
EpQ și EPQ-R diferă, de asemenea, de multe alte chestionare de personalitate prin faptul că folosesc opțiuni de răspuns „Da” și „Nu” în loc de o scală de tip Likert în 5 sau 6 puncte. Itemii iau forma unor întrebări de genul: „Dacă spui că vei face ceva, te ții întotdeauna de promisiune, indiferent cât de incomod ar fi să faci acest lucru?” sau „Ai adesea nevoie de prieteni înțelegători care să te înveselească?”. Un studiu de fiabilitate efectuat în 2001 a raportat că scorurile de pe scalele Neuroticism/Stabilitate și Extraversie/Introversie au avut tendința de a fi mai fiabile decât scala Psihoticism. Mai mulți cercetători au remarcat necesitatea unor fațete mai bine definite ale scalei de Psihoticism și acest lucru este susținut de lipsa relativă de consistență internă a Psihoticismului în comparație cu Extraversia și Neuroticismul
Cât de multe știți despre propria personalitate? Sunteți interesat să aflați mai multe? Faceți testul nostru de personalitate SAPA și vedeți unde vă încadrați în distribuția Big Five!
Note de subsol:
* Înainte de a căuta ortografia corectă a ExtrOversiunii, asigurați-vă că citiți această minunată postare a lui Scott Barry Kaufman la Scientific American.
Eysenck, H. J. & Eysenck, S. B. G. (1968). Manual pentru Inventarul de personalitate Eysenck. San Diego: Educational and Industrial Testing Service.
Eysenck, H. J. & Eysenck, S. B. G. (1975). Manual pentru Chestionarul de personalitate Eysenck. San Diego: Educational and Industrial Testing Service.
Eysenck, S. B. G., Eysenck, H. J. & Barrett, P. (1985). O versiune revizuită a scalei Psychoticism. Personalitate și diferențe individuale, 6(1), 21-29.
Eysenck, H. J. (1981). Un model pentru personalitate. Berlin: Springer-Verlag. Eysenck, H. J. (1991). Dimensiuni ale personalității: 16, 5 sau 3? – Criterii pentru o paradigmă taxonomică. Personality and Individual Differences, 12(8), 773-790.
Porzio, S. K. (2004). O analiză critică a teoriei lui Eysenck asupra psihotismului și a modului în care se raportează la creativitate. Manuscris nepublicat.
Rocklin, T., & Revelle, W. R. (1981). Măsurarea Extraversiunii: O comparație între Inventarul de personalitate Eysenck și Chestionarul de personalitate Eysenck. British Journal of Social Psychology, 20, 279-284.
Caruso, J. C., Witkiewitz, K., Belcourt-Dittloff, A., & Gottlieb, J. D. (2001). Fiabilitatea scorurilor din Chestionarul de personalitate Eysenck: Un studiu de generalizare a fiabilității. Educational and Psychological Measurement, 61(4), 675-689.
Această pagină a fost modificată ultima dată la 8 decembrie 2016.
.