20 Avantaje și dezavantaje ale reproducerii selective

Reproducția selectivă este un proces pe care oamenii îl folosesc pentru a selecta părinți din plante sau animale care au caracteristici specifice de interes. Speranța de a face această selecție este că descendenții vor moșteni trăsăturile dezirabile, permițând generațiilor viitoare să beneficieze de modificările alese.

Această practică există de mii de ani. Oamenii au folosit reproducerea selectivă pentru a ajuta la obținerea de culturi care produc randamente mai mari, plante care au forme sau culori specifice și animale de fermă care oferă o carne mai bună sau produse complementare cu o calitate mai bună. O vedem cel mai des la câini, deoarece există temperamente sau fizionomii specifice care pot trece la generația următoare.

Avem aceste acțiuni astfel încât caracteristicile plantelor sau animalelor să se adapteze în moduri care sunt de dorit pentru omenire. Asta înseamnă că putem crește mai multă hrană sau putem spori profiturile de producție, dar, de asemenea, ne obligă să modelăm organismele vii în viziunea noastră, în loc să le lăsăm să evolueze în mod natural.

Există mai multe avantaje și dezavantaje ale reproducerii selective care trebuie luate în considerare înainte de a implementa aceste procese.

Lista avantajelor reproducerii selective

1. Profiturile cresc atunci când reproducerea selectivă este aplicată practicilor agricole.
Utilizarea reproducerii selective are numeroase beneficii din perspectiva unui producător de produse agricole. Crescătorii de vaci de lapte ar putea alege bovine care produc cantități mari de lapte pentru a se reproduce, astfel încât nivelul producției lor să crească. Boii sunt abordați în același mod pentru a încuraja o producție de carne mai rapidă și mai slabă pentru lanțul de carne. Plantele de la culturile cu cele mai mari producții pot avea semințele păstrate pentru a vedea dacă același rezultat se poate produce în următorul sezon de creștere.

Toate aceste avantaje contribuie la creșterea numărului de produse și a calității acestora pentru fermier. Asta înseamnă că piața este dispusă să plătească mai mult pentru aceste articole, astfel încât există o îmbunătățire a nivelului de trai.

2. Reproducerea selectivă poate adăuga noi varietăți genetice la specii.
Când oamenii se angajează în procesul de reproducere selectivă, ei ajută procesul natural de evoluție să avanseze. Plantele și animalele ar crea variații genetice în timp, dacă ar fi lăsate în cele din urmă să se descurce singure. Noi doar accelerăm procesul, astfel încât să putem beneficia de schimbările care apar. Avantajele din această categorie sunt numeroase, inclusiv crearea de organisme vii cu niveluri de rezistență mai bune. Dacă putem crea produse care produc un randament consistent cu o expunere mai mică la boli sau dăunători, atunci lanțul alimentar se stabilizează, deoarece producătorii agricoli profită de pe urma acestei activități.

3. Oricine poate participa la procesul de reproducere selectivă.
Cineva care lucrează în orice formă de agricultură sau zootehnie poate profita de avantajele reproducerii selective. Procesul propriu-zis are zero protecții prin brevet. Aveți posibilitatea de a poleniza încrucișat plantele, de a alege părinții animalelor de companie sau de a întreprinde acțiuni suplimentare care să încurajeze dezvoltarea unor trăsături dezirabile în cadrul speciei. Atunci când aceste trăsături trec la generațiile următoare, atunci potențialul de profit poate crește exponențial. Multe dintre activitățile întreprinse în acest domeniu sunt posibile și fără a fi nevoie de aptitudini speciale.

4. Nu există probleme de siguranță care să fie gestionate în majoritatea circumstanțelor.
Înmulțirea selectivă profită de procesul evolutiv natural pentru a transmite trăsături dezirabile. Asta înseamnă că putem evita utilizarea organismelor modificate genetic, unde diferite fragmente de ADN ar putea fi inserate într-un genom pentru a crea în schimb rezultate specifice. Nu trebuie să ne facem griji cu privire la ceea ce ar putea cauza manipularea artificială, mai ales dacă aceste acțiuni au fost întreprinse pentru a crea produse alimentare.

Pot exista îngrijorări pentru următoarea generație de plante sau animale dacă unul sau ambii părinți selectați au trăsături nefavorabile. Acestea pot fi transmise descendenților la fel de mult ca și cele dezirabile, ceea ce înseamnă că există potențialul de a crea noi purtători de boli care ar putea afecta sănătatea pe termen lung a întregii specii.

5. Reproducerea selectivă poate ajuta la eliminarea bolilor problematice.
Practica reproducerii selective ne oferă capacitatea de a elimina boli specifice din diferite plante și animale. Dacă putem identifica trăsături de imunitate care combat zonele problematice din lanțul vieții, atunci ne oferă mai mult control asupra rezultatului fiecărei generații. Acest avantaj este similar cu ideea unui vaccin, cu excepția faptului că procesul încorporează imunitățile în profilul genetic al organismului în loc să necesite actualizări ale sănătății fizice a fiecărei plante sau animale.

6. Ajută la asigurarea unui lanț alimentar cu o mai bună sustenabilitate.
Populațiile umane continuă să crească pe planeta noastră într-un ritm rapid. Estimările sugerează că ar putea exista 10 miliarde de oameni care să trăiască aici până în anul 2050. Această cifră ar putea ajunge la 20 de miliarde de oameni până în 2150. Aceasta înseamnă că trebuie să adoptăm o abordare proactivă și agresivă a metodelor noastre de producție alimentară pentru a asigura supraviețuirea speciei noastre. Prin practicarea reproducerii selective, sectoarele noastre agricole pot crea un lanț alimentar care să ofere sustenabilitatea de care avem nevoie.

Aceste practici ne permit să creăm randamente mai mari ale culturilor, reducând în același timp cantitatea de apă de care are nevoie fiecare plantă. În același timp, va scădea costul de creare a alimentelor, ceea ce înseamnă că potențialul de eradicare completă a foametei este posibil în următoarea generație sau două.

7. Această practică ne permite să folosim suprafețe de teren care ar putea să nu fie potrivite pentru produsele actuale.
Caracteristicile dezirabile ale plantelor și animalelor pe care le creăm în timp sunt utile în adaptarea la diferite condiții de creștere sau de viață. Chiar și culturile tribale din deșert au fost capabile să folosească acest avantaj în beneficiul lor, creând culturi de porumb care puteau crește în deșert fără nici o automatizare sau muncă grea.

Există anumite reguli pe care trebuie să le respectați, cum ar fi înmuierea sevelor peste noapte înainte de a le planta sau plantarea lor în blocuri pentru a încuraja polenizarea. Dacă rămâi perseverent, atunci devine posibil să folosești aceste metode pentru a ajuta viața să înflorească aproape oriunde pe planeta noastră. Am putea chiar să ducem aceste tehnici în spațiu sau să le folosim pentru viitoarele eforturi de colonizare interplanetară.

8. Selecția artificială ne oferă capacitatea de a crea noi specii.
Când ne uităm la practicile de reproducere selectivă cu plante alimentare, ajungem să creștem calitatea și randamentul fiecărei recolte atunci când urmăm corect această tehnică. Abordarea noastră la porumb a ajutat la creșterea numărului de știuleți pe care îi produce o plantă, îmbunătățind în același timp dimensiunea fiecărui bob. Folosirea acestei tehnici cu bumbacul ne ajută să creăm noi soiuri care oferă fibre mai bune, astfel încât textilele noastre să fie de o calitate mai bună fără o muncă suplimentară de prelucrare.

Potem folosi chiar și tehnici de reproducere selectivă pentru a crea noi specii sau soiuri. Orhideele, trandafirii și lalelele au flori mai mici sau mai mari, de culori diferite, datorită tehnicilor folosite în acest proces.

9. Reproducerea selectivă poate fi folosită pentru a rafina o specie.
Utilizăm practici de reproducere selectivă cu câini din cadrul aceleiași rase pentru a rafina specia. Aceasta ne oferă opțiunea de a alege doi parteneri complementari, astfel încât să devină posibilă fixarea trăsăturilor genetice pentru generațiile viitoare. Putem întări anumite abilități sau aptitudini, astfel încât cățeii din generația următoare să mențină progresul evolutiv înainte. Trebuie să existe un obiectiv pe termen scurt și pe termen lung pentru ca beneficiile selecției artificiale să fie utile, motiv pentru care multe dintre aceste eforturi eșuează.

Poate fi nevoie de mai multe generații pentru a începe să întărim anumite trăsături în cadrul unei specii. Dacă un crescător se așteaptă la rezultate instantanee cu un descendent din prima generație, atunci rezultatele nu vor satisface probabil așteptările individuale ale efortului.

10. Ne oferă posibilitatea de a ne concentra pe specializare.
Prima utilizare a reproducerii selective la câini este de a crea specializări care depășesc o anumită rasă. Înainte de a exista cluburi de canise sau asociații de rase, oamenii creșteau caninii astfel încât aceștia să aibă calitățile dorite pentru sarcinile pe care oamenii le aveau la acea vreme. De aceea, există câini de vânătoare, de pășunat și de familie. Fiecare grup servește unui scop specific care face viața mai bună.

Chiar dacă poate fi nevoie de câteva decenii de efort pentru a crea rezultatul dorit, efortul a sute sau mii de oportunități de reproducere va modela în cele din urmă plantele sau animalele pentru a se adapta mai bine la mediul lor.

11. Încrucișarea permite continuarea diversității genetice.
Unul dintre cele mai eficiente moduri de a crea trăsături dezirabile în cadrul unei specii este de a realiza încrucișări. Această practică implică doi părinți neînrudiți cu trăsături dezirabile de la fiecare dintre ei. Această practică se întâmplă frecvent în cazul câinilor, cum ar fi activitatea de împerechere a unui Labrador Retriever și a unui Caniche pentru a crea un Labradoodle. Descendența dintr-o astfel de împerechere creează o blană cu mai puține fire de păr și mai puține probleme cu părul, rezultând un câine cu capacități de ghidare și un temperament potrivit pentru toate vârstele, fără a fi un declanșator semnificativ de alergeni.

Singura problemă cu încrucișarea și alte metode de selecție artificială cu risc scăzut este că rezultatele sunt mai puțin previzibile.

Lista dezavantajelor reproducerii selective

1. Creează o populație de plante sau animale care au o genetică foarte asemănătoare.
Când o întreagă specie are un profil genetic asemănător, atunci asta înseamnă că plantele sau animalele vor avea aceleași puncte forte și puncte slabe. Asta înseamnă că este mai ușor pentru o boală infecțioasă să se răspândească în întreaga populație, deoarece fiecare individ este susceptibil la impactul acelui eveniment.

Boala Panama pentru plantele de banane este un exemplu excelent al acestui dezavantaj al reproducerii selective. Primul focar al acesteia a devastat aproape în întregime bananierul comercial Gros Michel din întreaga lume. Ne confruntăm din nou cu această problemă, Tropical Race 4 având un impact amenințător și asupra bananelor Cavendish care sunt cultivate în prezent.

2. Nu există control asupra mutațiilor genetice atunci când se recurge la reproducerea selectivă.
Există numeroase beneficii care trebuie luate în considerare atunci când se folosește reproducerea selectivă pentru a dezvolta trăsături specifice. De asemenea, nu putem face nimic cu privire la mutațiile spontane care apar în cadrul fiecărei generații. Asta înseamnă că nu avem un control total asupra rezultatului pe care îl va avea descendența. Pot apărea, de asemenea, erori în procesul de transfer genetic care pot avea un impact negativ asupra plantelor sau animalelor, de asemenea.

Mutațiile spontane pot crea un impact pozitiv asupra plantelor și animalelor, dar este mai probabil să fie un eveniment negativ. Acest dezavantaj înseamnă că este posibil să faci totul cum trebuie și totuși să te alegi cu un rezultat mai puțin favorabil.

3. Este posibil ca trăsăturile dezirabile pentru oameni să nu reflecte nevoile speciilor.
Să folosim exemplul fermierului de lactate care se reproduce selectiv în turma sa pentru a crea urmași care vor produce mai mult lapte în generația următoare. Ce se întâmplă dacă ugerul rămâne mic, dar cantitatea de lichid crește pentru a se potrivi cu trăsăturile genetice ale mamei? Rezultatul ar fi o vacă care s-ar putea să se simtă inconfortabil tot timpul, deoarece nu există nicio modalitate de a procesa complet ceea ce produce. Această problemă poate fi observată la toate speciile, în special în regnul animal, atunci când punem prea mult accent pe anumite trăsături.

Există mai multe animale pe care oamenii le-au influențat de-a lungul anilor și care se încadrează în această categorie. Justin Kobylka, care se ocupă cu creșterea șerpilor, a petrecut opt ani crescând pitoni pentru a avea pete care arată ca niște fețe zâmbitoare. Canarul Gibber Italicus este crescut din cauza posturii sale neobișnuite. Apoi mai sunt puii fără scalp care nu cresc pene, dar sunt o provocare pentru a fi crescuți, deoarece nu pot nici măcar să dea din aripi.

4. Nu există nicio garanție că trăsăturile pozitive vor ajunge la urmași.
Cel mai bun mod de a garanta că urmașii plantelor sau animalelor dezvoltă trăsăturile dezirabile este de a selecta doi părinți cu profilul genetic exact pe care doriți să îl vedeți la următoarea generație. Deoarece, de obicei, există doar un singur părinte cu trăsăturile dorite, există o șansă de 50/50 ca următoarea generație să le vadă. Unii dintre ei ar putea avea doar o șansă din 4 de a transmite ceva mai departe.

Este foarte posibil ca selecția artificială să creeze urmași care au trăsături diferite de cele ale părinților lor. Este posibil chiar să se piardă trăsături permanente din cauza acestui proces sau să se prindă altele noi care sunt chiar mai dezirabile decât generația anterioară.

5. O scădere a diversității genetice creează un risc mai mare de mutație.
Când există niveluri mai scăzute de diversitate genetică în cadrul unei specii, atunci există un risc mai mare de mutație pentru fiecare generație ulterioară. Acest risc continuă să existe până când nu mai există un gât de gâtul de sticlă genetic. Putem vedea această problemă chiar și în cazul ființelor umane, atunci când anumite comunități etnice decid să rămână împreună și să se căsătorească între ele în loc să caute în lumea exterioară pentru a se stabili și a-și întemeia o familie.

Când același proces de reproducere este folosit în mod repetat, atunci influențele de mediu pot avea un impact și asupra diversității genetice a plantelor sau animalelor. Acest dezavantaj poate face ca, în timp, specia să devină mai susceptibilă la boli genetice, ceea ce ar putea limita numărul potențial de descendenți în generațiile viitoare.

6. Selecția artificială schimbă evoluția fiecărei specii.
Practica noastră de reproducere selectivă interferează în mod artificial cu procesul natural de evoluție. Începem să modelăm plantele și animalele în viziunea noastră, în loc să o lăsăm pe Mama Natură să facă treaba astfel încât să aibă loc adaptarea habitatului. Această activitate crește riscul de pierdere genetică, care este aproape imposibil de oprit odată ce a început.

Plantele și animalele pe care le creăm prin acest proces artificial pot avea un impact negativ și asupra mediului înconjurător. Dacă creăm culturi care necesită mai multă apă, atunci s-ar putea să drenăm zonele umede sau să avem un impact asupra pânzei freatice, reducând diversitatea ecosistemului local. Acest dezavantaj creează un risc suplimentar pentru evenimente la nivel de extincție, totul din cauza dorinței noastre de a crea ceva care s-ar putea să nu apară în mod natural.

7. Această practică crește riscul de consangvinizare.
Acest dezavantaj este, de asemenea, denumit „coeficient de relație”. Acesta este o măsură a gradului de consangvinitate care există la fiecare plantă sau animal pe baza pedigree-ului său general. Atunci când doi părinți sunt strâns înrudiți unul cu celălalt, atunci trăsăturile dorite sunt fixate și este aproape garantată transmiterea lor la următoarea generație. Această practică crește, de asemenea, problema dezvoltării bolilor, creând potențiale probleme care ar putea dura mai multe generații.

Câinii de rasă pură provin aproape întotdeauna din același grup mic care a stabilit inițial rasa. Asta înseamnă că coeficientul de consangvinizare crește cu fiecare generație. De aceea, crescătorii care lucrează cu orice altceva în afară de viața biologică simplă trebuie să verifice pedigree-ul plantelor sau animalelor cu care lucrează pentru a identifica imediat strămoșii comuni și blocajele.

8. Reproducerea selectivă creează o problemă cu armăsarii populari.
Sindromul armăsarului popular apare atunci când există un anumit armăsar dintr-o specie care primește numeroase cereri de reproducere pe care oamenii le îndeplinesc. Acest proces implică, de obicei, inseminarea artificială, având ca rezultat faptul că generațiile viitoare împart prea mult material genetic, deoarece există o trăsătură specifică de la acea plantă sau animal pe care toată lumea o dorea.

Acest dezavantaj se poate întâmpla rapid în cadrul unei specii, întâmplându-se uneori într-o singură generație. Atunci când alți oameni cred că există trăsături puternice care pot transmite genetica câștigătoare, această problemă poate avea un impact negativ asupra unei specii pentru o perioadă lungă de timp după aceea.

9. Rezultatele nedorite încurajează adesea eliminarea vieții.
Când plantele sau animalele creează urmași fără trăsătura dorită, atunci nu este neobișnuit ca acea generație să fie tratată ca o marfă aruncată. Chiar dacă deținerea de animale de companie este mai accesibilă, iar culturile sunt mai bune datorită acestor practici, există multiple incidente de abandon atunci când lucrurile nu merg așa cum dorește crescătorul. Acest dezavantaj poate duce chiar la dezvoltarea fabricilor de căței și a altor metode controversate de dezvoltare a generațiilor care se bazează mai mult pe banii pe care oamenii îi pot câștiga decât pe bunăstarea speciei în cauză.

Concluzie

Eforturile noastre de reproducere selectivă fac posibilă transmiterea celor mai bune caracteristici ale plantelor și animalelor către generația următoare. Atunci când acești descendenți au trăsături dezirabile, atunci generațiile viitoare pot extinde beneficiile acestui profil genetic.

Este o metodă care ne permite să facem alimente mai gustoase, animale mai sănătoase și culturi mai rezistente. Acest proces important poate ajuta industriile agricole din întreaga lume să continue să obțină profit chiar dacă condițiile de mediu continuă să se schimbe. Există, de asemenea, riscuri ale acestui comportament pe care trebuie să le luăm în considerare, deoarece activitățile noastre ar putea grăbi procesele de schimbare pe care le vedem astăzi pe planeta noastră.

Vantajele și dezavantajele reproducerii selective trebuie să treacă printr-un proces de evaluare atent pentru a ne asigura că nu provocăm mai mult rău decât bine. Analizând istoria speciilor și care sunt nevoile actuale ale naturii, atunci va fi mai ușor să luăm decizii bune și consecvente în acest domeniu.