Bonsaiul nu se referă la o specie specifică de copac, ci mai degrabă la arta de a crește copaci în ghivece de mică adâncime și de a le manipula membrele în forme plăcute din punct de vedere estetic cu ajutorul firelor și a altor instrumente. Este un termen japonez care se traduce literal prin „copac în tavă”, iar această formă de artă a fost asociată de mult timp cu această țară. Cu toate acestea, potrivit Bonsai Boy din New York, experții sunt de acord că această artă a început în China. Inițial a fost practicată de călugării budiști, iar manuscrisele și picturile antice confirmă faptul că datează încă din anul 600 d.Hr., însă există mulți cercetători care cred că rădăcinile acestei arte datează încă din anul 500 sau chiar 1.000 î.Hr. Ulterior, s-a mutat spre est, odată cu budismul Zen, și și-a făcut prima apariție în Japonia în secolul al XII-lea.
Potrivit Bonsai Outlet, leagănul cultivării bonsaiului în Japonia a fost în regiunea Kanto, dar un teribil cutremur cu magnitudinea de 8,3 grade a devastat regiunea în 1923, iar comunitatea de afaceri cu bonsai și-a mutat operațiunile în regiunea Omiya, chiar în afara Tokyo. Industria a prins rădăcini aici, iar arta prosperă și astăzi. Deși, după cum relatează Bonsai Empire, arta s-a popularizat și s-a dezvoltat și în alte țări, cum ar fi Italia, Olanda și Statele Unite, bonsaiul este încă mai strâns legat de Japonia, iar mulți consideră în continuare că bonsaii japonezi sunt de cea mai bună calitate.
.