Simptome
Simptomele apar la unul din zece pacienți în decurs de două-trei zile de la ingerarea apei sau alimentelor contaminate cu chisturi. Inițial, pacientul se prezintă cu diaree abundentă, cu scaune lichide care sunt adesea sângeroase și mucoase din cauza inflamației intestinale severe cauzate de parazitism. Acestea sunt însoțite de dureri abdominale severe și adesea de febră. Aceste simptome dispar, de obicei, în decurs de o săptămână.
Există o formă cronică de parazitoză care poate apărea ani mai târziu, alternând perioade de diaree abundentă cu constipație severă.
Câteodată, în timpul fazei acute de diaree cu sânge, poate fi palpabilă o masă dureroasă în abdomen, datorată unei inflamații localizate: aceasta se numește amoebom.
Complicațiile fazei acute sunt perforația intestinală, ulcerele perianale sau migrarea amibelor în alte părți ale corpului, unde pot provoca abcese, în principal în ficat, dar pot fi observate și în plămâni, inimă sau creier.
Diagnostic
Diagnosticul de amibiasă intestinală se face prin observarea la microscop a chisturilor din scaun.
Anticorpii de amibă pot fi detectați printr-un test de sânge la două săptămâni după infecție.
Imagistica, cum ar fi ecografia sau tomografia computerizată (CT), poate fi necesară dacă se suspectează un amoebom sau un abces hepatic.
Tratament
Tratamentul infecției cu Entamoeba histolytica se va face prin utilizarea metronidazolului dacă pacienții sunt simptomatici. Înlocuirea apei și a electroliților este, de asemenea, esențială pentru a preveni deshidratarea.
În caz de abces sau amoebom, poate fi necesară rezecția chirurgicală.
Măsuri preventive
Măsurile preventive pentru amibiaza intestinală sunt igienice, ceea ce înseamnă că, ori de câte ori călătoriți, consumați numai apă îmbuteliată sau clorurată și numai alimente gătite și sănătoase. În cazul apariției simptomelor bolii, este important să mergeți la un centru de urgență cât mai curând posibil.