Angiodisplazia – Simptome și tratament

Imagine: „Angiodisplazie în stomac” de Joachim Gunta. Licență: CC BY-SA 3.0

Vedere generală

Angiodisplazia descrie malformațiile vasculare întâlnite în tractul gastrointestinal (GI), în special în cecum și colonul drept. Aceste malformații sunt predispuse la sângerare și pot fi responsabile de hematoceze nedureroase, melenă și anemie concomitentă. Diagnosticul poate fi pus prin vizualizare directă în timpul endoscopiei sau al angiografiei. Tratamentul constă în intervenții endoscopice, inclusiv embolizare, coagulare, medicamente antifibrinolitice și intervenție chirurgicală în ultimă instanță.

Definiția angiodisplaziei

Angiodisplazia – Formațiuni vasculare anormale

Imagine: „Sângerare difuză formează mici leziuni angiodisplazice peste colonul sigmoid” de openi. Licență: CC-BY 2.0

Angiodisplazia este un termen folosit pentru a defini malformațiile vasculare întâlnite la nivelul intestinului. Aceste malformații se găsesc de obicei în colonul ascendent și în cecum. Sângerarea poate fi minimă sau destul de severă, ducând la anemie. Angiodisplazia se deosebește de malformațiile arteriovenoase (MAV). Acestea din urmă sunt de obicei mari și solitare, în timp ce leziunile de angiodisplazie sunt adesea prezente sub forma unor multiple leziuni mici.

Epidemiologia angiodisplaziei

Diseminarea angiodisplaziei

Angiodisplazia este una dintre cele mai frecvente malformații vasculare ale tractului gastrointestinal și a doua cea mai frecventă sursă de sângerare digestivă inferioară, după diverticuloză. Angiodisplazia este cel mai des întâlnită la vârstnici, mai exact la cei de peste 60 de ani. Angiodisplazia asimptomatică este întâlnită la 1% dintre pacienții de peste 50 de ani. Nu există diferențe între sexe sau între diferitele rase.

Etiologia angiodisplaziei

Cauzele angiodisplaziei

Cauza exactă a angiodisplaziei este necunoscută. Cea mai importantă teorie implică degenerarea progresivă a vaselor mici submucoase din tractul gastrointestinal care se acumulează odată cu vârsta. Factorii de risc includ bolile cardiace (stenoza aortică), bolile renale și coagulopatia.

Patologia și fiziopatologia angiodisplaziei

Leziunile de angiodisplazie se găsesc cel mai frecvent în cecum și în colonul drept, dar pot fi găsite și în stomac și în intestinul subțire. Cauza exactă a angiodisplaziei GI este necunoscută. Obstrucția venoasă cronică poate juca un rol.

În timpul funcționării normale a intestinului gros, pereții se distendează, în special în colonul drept, cu cel mai mare lumen. În timpul perioadelor de sarcină grea, fluxul venos de ieșire din submucoasă poate fi obstrucționat tranzitoriu. Acest proces se repetă timp de mai mulți ani. În consecință, arteriolele precapilare își pierd capacitatea de a regla tensiunea arterială și apare malformația de angiodisplazie. Această teorie explică de ce sunt cel mai frecvent întâlnite la populația vârstnică.

Simptomele angiodisplaziei

Semnele angiodisplaziei

Mulți pacienți sunt asimptomatici, diagnosticul fiind pus în timpul unei colonoscopii de screening. Diagnosticul realizat în timpul unei colonoscopii de screening relevă faptul că mulți pacienți sunt asimptomatici și se vor prezenta cu o hemoragie digestivă tranzitorie. Melena (sânge închis la culoare) este o indicație a unei hemoragii digestive superioare, în timp ce hematochezia poate indica o hemoragie digestivă inferioară. Pacienții cu hemoragii agresive pot suferi, de asemenea, de anemie feriprivă cu simptome de letargie, slăbiciune, oboseală și stare de rău.

Diagnosticul angiodisplaziei

Imagine: „Prezentare schematică a procedurii de colonoscopie” de Euchiasmus. Licență: Public Domain

Angiodisplazia asimptomatică a intestinelor este ignorată. Dacă sunt descoperite în timpul unei colonoscopii de rutină, acestea sunt evaluate în timpul colonoscopiilor viitoare. Doar leziunile care sângerează activ sunt tratate. Ca în cazul tuturor sângerărilor gastrointestinale, primul pas este de a determina dacă sângerarea este o sângerare superioară (periferică față de ligamentul lui Treitz) sau inferioară (distală față de ligamentul lui Treitz).

• Sângerările superioare se prezintă adesea cu hematemeză, dar pot prezenta și melenă.
• O hemoragie digestivă inferioară se va prezenta cu melenă și diaree (sângele acționează ca un laxativ izotonic) sau hematochezie.

După ce se determină o estimare aproximativă a localizării hemoragiei și pacientul este stabilizat, se efectuează o colonoscopie pentru a vizualiza colonul pentru hemoragii sau anomalii. Hemoragiile severe pot împiedica efectuarea colonoscopiei. Dacă hemoragia rămâne evazivă, se va folosi o angiografie mezenterică, sau o scanare cu radionuclizi, pentru a determina localizarea acesteia. Histologia nu este utilă atunci când se diagnostichează angiodisplazia.

Diagnosticuri diferențiale ale angiodisplaziei

Piese clinice similare cu angiodisplazia

• Diverticuloză
• Hemoroizi

.

• Cancer de colon
• Cancer rectal

Terapia angiodisplaziei

Tratamentul angiodisplaziei

Imagine: „Angiodisplazia în stomac” de Joachim Gunta. Licență: CC BY-SA 3.0

După ce este descoperită leziunea de angiodisplazie, aceasta trebuie tratată pentru a opri sângerarea activă și a preveni sângerările viitoare. Tratamentul preferat este obliterarea endoscopică cu sonda termică, fotocoagularea cu laser sau coagularea cu plasmă de argon. În plus, embolizarea transarterială este o alternativă bine tolerată. Aceste tehnici sunt însoțite de riscul de re-sângerare. Rezecția este tratamentul definitiv pentru angiodisplazie. Hemicolectomia dreaptă este următorul nivel de tratament după ce obliterarea endoscopică eșuează, dar chiar și pacienții tratați cu această terapie pot dezvolta o leziune suplimentară și pot începe să sângereze din nou.

Progresia și prognosticul angiodisplaziei

Leziunile de angiodisplazie sunt adesea asimptomatice. Dintre cele care sângerează, 90% leziuni încetează spontan sângerarea fără intervenție. Sângerările mari pot duce la instabilitate hemodinamică și anemie.

.