Asthma Nursing Nursing Intervenții și planuri de îngrijire

Asthma Nursing Diagnosis Care Plan NCLEX Review

Ghid de studiu de nursing pentru astm

Astmul este o afecțiune cronică ce implică îngustarea și/sau umflarea căilor respiratorii, provocând dificultăți de respirație și declanșarea tusei. Aceasta poate include, de asemenea, producția excesivă de mucus.

Astmul este uneori denumit boală reactivă a căilor respiratorii sau astm bronșic. Nu există un tratament pentru astm, dar simptomele pot fi gestionate și controlate eficient.

Astmul poate interfera cu activitățile de zi cu zi ale unui pacient și, de asemenea, îl poate expune la riscul unor crize de astm.

Semne și simptome ale astmului

• Senzație de dificultăți de respirație
• Înghesuială sau durere toracică
• Sufocare la expirație, mai ales la copii

Tuse

• Flegme uneori (majoritatea cazurilor de astm sunt neproductive)
• Probleme de somn din cauza tusei sau a dispariției respirației
• Oboseală

Semne și simptome ale crizelor de astm

• Nu-opri tusea

Suflare severă (atât la inspirație cât și la expirație)

• Respirație rapidă
• Dureri sau presiune în piept
• Retracții – mușchii gâtului și ai pieptului încordați
• Dificultate în a vorbi
• Simțiri de anxietate sau panică
• Palid, fața transpirată

Cianoză – buze sau unghii albastre

Astmul se poate înrăutăți dacă pacientul prezintă semnele și simptomele sau are crize de astm mai frecvent.

Este posibil să aibă mai multe dificultăți de respirație pe baza citirilor debitmetrului de vârf și să fie nevoit să amelioreze simptomele folosind un inhalator de alinare rapidă mai frecvent decât de obicei.

Cauzele astmului

Cauza exactă a astmului este necunoscută. Experții consideră că astmul este cauzat de o combinație de factori genetici și de mediu.

Crizele de astm sau crizele de astm pot fi declanșate de diferiți factori de mediu. Astmul indus de exercițiu poate apărea dacă exercițiul fizic și activitatea fizică a pacientului duce la un atac de astm.

Acest lucru se agravează dacă pacientul face exerciții fizice într-un mediu rece în care aerul este uscat. Astmul indus de alergii se întâmplă atunci când substanțele din aer, cum ar fi sporii de mucegai, polenul, deșeurile de insecte, părul de animale de companie sau particulele din piele declanșează astmul.

Astmul ocupațional apare la locul de muncă, unde pot fi prezente gaze, praf, vapori chimici sau alți iritanți de la locul de muncă.

Alți factori declanșatori ai astmului includ infecțiile respiratorii, poluanții aerului, cum ar fi fumul de țigară, fumul din vehicule, stresul emoțional, unele medicamente, cum ar fi aspirina și medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), cum ar fi ibuprofenul și naproxenul, unii sulfiți și conservanți.

Boala de reflux gastroesofagian (GERD) poate, de asemenea, să dea naștere la simptome de astm.

Complicații ale astmului

1. Privarea somnului și interferența în activitățile vieții de zi cu zi
2. Căile respiratorii îngustate permanent care provoacă dificultăți de respirație
3. Spitalizări frecvente din cauza crizelor de astm
4. Efecte secundare legate de medicamente. Steroizii inhalați pot determina o creștere slabă la copii și scăderea densității osoase.

Diagnosticul astmului

• Examenul fizic – auscultarea respirației șuierătoare, inspectarea urechii, nasului, gâtului și a căilor respiratorii, căutarea oricăror retracții toracice sau semne de cianoză, verificarea frecvenței respiratorii și a nivelului de saturație a oxigenului
• Testele funcției pulmonare – spirometrie și debitmetru de vârf; efectuate înainte și după administrarea unui bronhodilatator
• Imagistică – radiografie toracică
• Testări pentru alergii
• Test de spută – pentru a verifica dacă există eozinofile în spută
• Test de oxid nitric – pentru a verifica dacă există niveluri crescute de oxid nitric, care indică o îngustare a căilor respiratorii

Tratament pentru astm

1. Medicamente pentru astm pe termen lung. Acestea sunt utilizate zilnic pentru a controla simptomele astmului și pentru a preveni un atac de astm. Acestea includ:
2. Corticosteroizi inhalați, cum ar fi budesonida, fluticasona și beclometazona
3. Modificatori de leucotriene, cum ar fi montelukastul oral și zileuton
4. Inhalatoare combinate – corticosteroizi combinați și beta-agonist cu durată lungă de acțiune, cum ar fi fluticasona-salmeterol (de ex. Advair HFA), budesonidă-formoterol (Symbicort), formoterol-mometason (Dulera) și furoat de fluticasonă-vilanterol (Breo Ellipta).
5. Teofilină – relaxează mușchii căilor respiratorii, permițând căilor respiratorii să rămână deschise; necesită teste de sânge pentru a determina nivelurile de toxicitate
6. Medicamente de ameliorare rapidă sau de salvare. Aceste medicamente sunt utilizate în timpul atacului de astm pentru o ameliorare pe termen scurt. Ele pot fi utilizate înainte de exerciții fizice.
7. Beta-agonisti cu acțiune scurtă – bronhodilatatoare precum albuterol și levalbuterol.
8. Agenți anticolinergici – utilizați, de asemenea, în bronșita cronică și emfizem. Aceștia includ ipratropium (Atrovent) și tiotropium (Spiriva)
9. Corticosteroizi orali și intravenoși – ameliorează inflamația căilor respiratorii. Aceștia includ prednisonul și metilprednisolonul.
10. Medicamentele antialergice pentru astmul indus de alergii
11. Biologicele pentru astmul sever includ omalizumab (Xolair) și mepolizumab (Nucala)
12. Termoplastia bronșică. Această procedură include încălzirea căilor respiratorii pulmonare cu ajutorul unui electrod. Aceasta se face pe parcursul a 3 vizite la clinică.

Planuri de îngrijire medicală pentru astm

1. Degajarea ineficientă a căilor respiratorii legată de astm, evidențiată prin dificultăți de respirație, respirație șuierătoare, nivel SpO2 de 85%, frecvență respiratorie de 25 și tuse productivă

Rezultat dorit: Pacientul va fi capabil să mențină permeabilitatea căilor respiratorii și o mai bună degajare a căilor respiratorii, evidențiată prin capacitatea de a expectora flegma în mod eficient, frecvența respiratorie între 12 și 20 de respirații pe minut, saturația oxigenului în intervalul țintă și verbalizarea ușurinței de respirație.

Intervenții	Raționamente
Evaluați semnele vitale ale pacientului și caracteristicile respirației cel puțin o dată la 4 ore. Evaluați sunetele respiratorii prin auscultație.	Ajutați la crearea unui diagnostic precis și monitorizați eficacitatea tratamentului medical. Respirația șuierătoare este unul dintre semnele importante ale astmului.
Încurajați tusea. Aspirați secrețiile la nevoie.	Ajutați la eliminarea flegmei groase pe care pacientul nu o poate expectora.
Administrați oxigen suplimentar, conform prescripției. Se întrerupe dacă nivelul SpO2 este peste intervalul țintă sau conform ordinului medicului.	Pentru a crește nivelul de oxigen și a obține o valoare SpO2 în intervalul țintă.
Administrați medicamentele prescrise pentru astm (de exemplu, bronhodilatatoare, steroizi sau inhalatoare/nebulizatoare combinate).	Bronhodilatatoare: Pentru a dilata sau relaxa mușchii de pe căile respiratorii. Steroizi: Pentru a reduce inflamația din plămâni.
Elevați capul patului și ajutați pacientul să adopte poziția semi-Fowler.	Elevarea capului și poziționarea corectă ajută la îmbunătățirea expansiunii plămânilor, permițând pacientului să respire mai eficient.

• Diagnosticul de nursing: Intoleranță la activitate legată de un dezechilibru între cererea și oferta de oxigen secundar astmului, evidențiată prin oboseală, lipsă copleșitoare de energie, verbalizarea oboselii, slăbiciune generalizată și dificultăți de respirație la efort

Rezultat dorit: Pacientul va demonstra participarea activă la activitățile necesare și dorite și va demonstra creșterea nivelului de activitate.

Intervenții	Raționamente
Evaluați activitățile zilnice ale pacientului, precum și limitările reale și percepute ale activității fizice. Întrebați despre orice formă de exerciții fizice pe care obișnuia să le facă sau pe care dorește să le încerce.	Crearea unei baze de referință a nivelurilor de activitate și a stării mentale legate de oboseală și intoleranță la activitate.
Încurajați activitatea progresivă prin autoîngrijire și exerciții fizice, după cum este tolerat. Explicați necesitatea de a reduce activitățile sedentare, cum ar fi privitul la televizor și utilizarea rețelelor de socializare în perioade lungi. Alternați perioadele de activitate fizică cu 60-90 de minute de odihnă netulburată.	Creșteți treptat toleranța pacientului la activitatea fizică. Să prevină atacul de astm, permițând pacientului să ritmeze activitatea și să aibă perioade de odihnă.
Învățați exerciții de respirație profundă și tehnici de relaxare. Asigurați o ventilație adecvată în cameră.	Pentru a permite pacientului să se relaxeze în timpul odihnei și pentru a facilita gestionarea eficientă a stresului. Să permită o oxigenare suficientă în cameră.
Referirea pacientului la echipa de fizioterapie/terapie ocupațională, după cum este necesar.	Pentru a oferi o îngrijire mai specializată pacientului în ceea ce privește ajutarea acestuia să capete încredere în creșterea activității fizice zilnice.

Alte diagnostice de nursing:

• Anxietate legată de atacul de astm
• Cunoștințe deficitare
• Schemă de respirație ineficientă

Ackley, B. J., Ladwig, G. B., Makic, M. B., Martinez-Kratz, M. R., & Zanotti, M. (2020). Manual de diagnostice de nursing: Un ghid bazat pe dovezi pentru planificarea îngrijirii. St. Louis, MO: Elsevier.

Gulanick, M., & Myers, J. L. (2017). Planuri de îngrijire medicală: Diagnostice, intervenții, & rezultate. St. Louis, MO: Elsevier.

Ignatavicius, D. D., Workman, M. L., Rebar, C. R., & Heimgartner, N. M. (2018). Nursing medico-chirurgical: Concepte pentru îngrijire colaborativă interprofesională. St. Louis, MO: Elsevier.

Silvestri, L. A. (2020). Revizuirea completă Saunders pentru examenul NCLEX-RN. St. Louis, MO: Elsevier.

.