Astmul și rinita pot fi prezentări ale aceleiași boli

Alkis Togias, MD

Rhinita și astmul par a fi simptome ale unei singure boli în diferite părți ale căilor respiratorii, potrivit unei noi cercetări.

Studiul Asthma Phenotype in the Inner City (APIC), realizat de Inner City Asthma Consortium și finanțat de National Institute of Allergy and Infectious Diseases (NIAID), a evaluat astmul și rinita la copii și adolescenți cu scopul de a identifica potențiale fenotipuri care să ajute la îmbunătățirea managementului specific pacienților.

„Necesitatea acestui studiu provine din conștientizarea faptului că este posibil ca astmul să nu fie o singură entitate de boală, un concept pe care mulți cercetători îl susțin în prezent, dar care nu a fost examinat la această populație vulnerabilă”, a declarat autorul principal al studiului, Alkis Togias, MD, alergolog-imunolog și șef de ramură în cadrul NIAID.

Academia Americană de Alergologie, Astm și Imunologie (AAAAI) a declarat anterior că există 2 tipuri de rinită: alergică și non-alergică. Rinita alergică implică sistemul imunitar, care răspunde la alergeni prin eliberarea de histamină, provocând simptome inflamatorii la nivelul nasului, gâtului și ochilor. Fumul, mirosurile puternice, schimbările de temperatură sau de umiditate pot provoca, de asemenea, simptome. Rinita alergică poate agrava astmul.

Subiecții acestui studiu au inclus 619 copii, cu vârste cuprinse între 6-17 ani, care se confruntă cu o sărăcie mai mare de 20%, cu astm diagnosticat de medic de orice gravitate sau simptome de astm cu utilizare de albuterol în ultimele 12 luni. Pacienții au fost observați pe o perioadă de 12 luni, cu 4-6 vizite.

Rinita a fost diagnosticată prin chestionar care întreba despre simptome specifice (strănut, nas înfundat, nas care curge, picurare post-nasală și presiune sinusală sau durere de cap sinusală) și diagnosticul medicului de febră a fânului, rinită alergică și alergii în nas sau boală sinusală.

Rezultatele au arătat o prevalență ridicată a rinitei, de 94%. Rinita alergică perenă cu exacerbări sezoniere (PARSE) a fost cea mai frecventă și cea mai severă (34,2%), în timp ce rinita non-alergică a fost cea mai puțin frecventă și cea mai puțin severă (11,2%).

Rinita s-a dovedit a fi, de asemenea, dificil de controlat. Majoritatea copiilor nu au obținut o ameliorare completă chiar și atunci când au luat o combinație de antihistaminice și corticosteroizi nazali. Dintre cei cu PARSE, 84% au necesitat un tratament continuu. Dintre cei care au necesitat tratament continuu, 67% au rămas simptomatici pe tot parcursul anului.

„Pentru medicii practicieni, atât căile respiratorii nazale, cât și cele inferioare ar trebui să fie luate în considerare în procesul de diagnosticare a unui pacient care este evaluat pentru astm”, a spus Togias. „Tinerii pacienți cu astm ar trebui să fie conștienți de faptul că simptomele nazale fac aproape întotdeauna parte din boală și ar trebui să se aștepte ca medicii lor să le evalueze și să le trateze rinita în consecință.”

Pentru pacienții cu rinită alergică care nu răspund la medicamentele convenționale, ghidurile recomandă imunoterapia cu alergeni, o opțiune pe care Togias a menționat că pacienții și medicii ar trebui să o aibă în vedere. Cu toate acestea, niciun copil din acest studiu nu a beneficiat de imunoterapie cu alergeni, astfel încât nu există date care să susțină dacă tratamentul le-ar fi îmbunătățit starea.

Noua întrebare pentru studii suplimentare este dacă rinita este o manifestare a aceleiași boli în căile respiratorii nazale sau dacă există și o relație verticală în care o rinită mai gravă duce la un astm mai grav.

„Având în vedere că nasul este partea cea mai de sus și cea mai protectoare a căilor respiratorii, este logic să considerăm că există această relație verticală, însă este nevoie de mai multă muncă pentru a elucida pe deplin această relație și pentru a înțelege bazele ei”, a explicat Togias.

Studiul, „Rhinitis in Children and Adolescents with Asthma: Ubiquitous, Difficult to Control, and Associated with Asthma Outcomes”, a fost publicat online în Journal of Allergy and Clinical Immunology.

>.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.