De unde a început totul? Este o invenție a Bisericii?
Rolul Bisericii în iertarea păcatelor se bazează chiar pe cuvintele Domnului adresate lui Petru și, cu o altă ocazie, apostolilor: „Vă voi da vouă cheile împărăției cerurilor și tot ce veți lega pe pământ va fi legat în ceruri și tot ce veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri”. Isus a confirmat acest dar ca fiind unul dintre primele roade ale Învierii Sale. După Răstignire, apostolii au fost închiși în camera de sus, plini de teamă, confuzie și îndoială. Dintr-o dată, în seara Învierii, Isus a apărut în mijlocul lor cu salutul: „Pacea fie cu voi!”. Isus le-a oferit pacea, iertarea și împăcarea Sa și, apoi, harul și capacitatea de a transmite acest dar mai departe: „Celor cărora le veți ierta păcatele le sunt iertate, iar celor cărora le veți reține păcatele le sunt reținute.”
Catehismul Bisericii Catolice citează cinci nume date sacramentului:
– Sacramentul convertirii
– Sacramentul penitenței
– Sacramentul mărturisirii
– Sacramentul iertării
– Sacramentul reconcilierii
(De notat că folosirea majusculelor pentru Penitență și Reconciliere indică denumirile formale, mai potrivite). Fiecare dintre aceste denumiri evidențiază un aspect diferit al sacramentului.
De-a lungul secolelor, forma în care Biserica a exercitat această însărcinare a Domnului a evoluat, la fel ca și practica credincioșilor de a celebra acest dar unic din partea lui Cristos; generațiile mai în vârstă își vor aminti de ziua în care indivizii primeau Sfânta Împărtășanie duminica doar dacă se spovedeau cu o sâmbătă înainte. Cât de mult a oscilat pendulul!”
Nu este o noutate pentru nimeni faptul că a existat o scădere serioasă a persoanelor care merg la spovedanie. Să fie oare puțină urgență de a se spovedi, pentru că există confuzie sau chiar negare în unele cercuri cu privire la însăși existența păcatului de moarte, precum și la existența iadului? Din păcate, da. Catehismul este atât de valoros în clarificarea învățăturii Bisericii în chestiuni ca aceasta și ar trebui studiat acasă, predat în școli și predicat de la amvoanele noastre.
Toți credincioșii care sunt conștienți de păcatele grave comise sunt obligați să se spovedească cel puțin o dată pe an, iar Sfânta Împărtășanie nu ar trebui să fie primită fără mărturisirea păcatului grav.
Toate sacramentele, ca „Capodopere ale lui Dumnezeu”, sunt moștenirea prețioasă a Bisericii și nici un individ nu are dreptul să adauge, să omită sau să modifice ceva în ele prin propria autoritate. Mărturisirea individuală la un preot este esențială pentru sacrament și numai în cele mai neobișnuite circumstanțe – și cu permisiunea episcopului – este permisă „absolvirea generală”.
Din fericire, Postul Mare este aici, oferind multe ocazii de a predica și de a preda sacramentul Penitenței. Acolo unde are loc predicarea și predarea, creșterea ulterioară a primirii sacramentului este remarcabilă.
Sper să discut cu Consiliul nostru prezbiterial ce am putea face mai mult în lunile următoare pentru a-i face pe oamenii noștri buni conștienți de acest dar al iertării lui Dumnezeu care îi așteaptă. Între timp, câteva statistici surprinzătoare, dacă nu șocante, dintr-un sondaj CARA (Center for Applied Research in the Apostolate) din 2005:
– Când au fost întrebați cât de des se spovedesc, 42% dintre adulții catolici au declarat: „Niciodată”!
– Dintre cei rămași, 32 la sută dintre adulții catolici au recunoscut că merg la spovedanie mai puțin de o dată pe an.
Acești oameni pierd harul iubirii lui Dumnezeu, oferit atât de deplin, atât de liber în sacramentul Reconcilierii. Dumnezeu caută să ne apropie pe fiecare dintre noi de El, iar acest mare dar ne permite să facem acest lucru și să ascultăm cuvintele Sale de iertare.
Știți la ce oră sunt programate confesiunile săptămânale în parohia dumneavoastră?
Pentru a căuta o parohie din apropierea dumneavoastră care oferă confesiuni într-o anumită zi și oră, vizitați www.archbalt.org/parishes/confession-search.cfm.