Boala de depunere de cristale de hidroxiapatită (HADD) este o boală de etiologie incertă caracterizată prin depunerea periarticulară și intraarticulară de cristale de hidroxiapatită (HA).
Umerul este cel mai frecvent implicat, cu o prezentare clasică de tendinită calcifică.
Epidemiologie
HADD este cel mai frecvent întâlnită la persoanele de vârstă mijlocie.
Prezentare clinică
Durerea localizată este una dintre manifestările primare ale bolii, asociată cu tumefacție, sensibilitate și limitare variabilă a mișcării articulare. Adesea asimptomatică.
Patologie
Etiologia exactă nu a fost descrisă; cu toate acestea, se crede că HADD va începe să se acumuleze în tendoanele deteriorate (secundar unui traumatism) prin metaplazie fibrocartilaginoasă 6.
Boala se caracterizează prin depunerea de cristale de fosfat de calciu (hidroxiapatită de calciu) în țesuturile moi periarticulare, în special în tendoane (cel mai bine recunoscută ca tendinită calcifică).
Cel mai frecvent implică articulația umărului, unde depunerea de cristale are loc în tendonul supraspinos, dar boala poate afecta și numeroase alte locuri. Periartrita calcifică sau entesita ar fi termenul cel mai potrivit pentru această afecțiune, deoarece apare cel mai frecvent în atașamentul osos al tendonului din apropierea articulațiilor 1.
HADD poate afecta și alte tendoane ale corpului, cum ar fi tendonul gluteus medius, sau de-a lungul femurului, precum și în diverse locuri de atașare tendinoasă (de ex.ex. cotul, încheietura mâinii, mâna, genunchiul, glezna, piciorul și coloana vertebrală). 2.
Calcificări de diferite dimensiuni și forme pot implica tendoanele paraarticulare, bursa și capsula. Boala poate fi mono- sau poliarticulară.
Caracteristici radiografice
Aspectul specific va varia în funcție de stadiul calcificării, împărțit în fazele de formare, de repaus și de resorbție. Fazele formativă și de repaus vor apărea ca o calcificare rotundă spre ovoidală în țesuturile moi, cu margini bine definite. Faza de resorbție va apărea nedefinită, cu un aspect de coadă de cometă. Faza de resorbție poate imita o reacție periostală. 6.
Radiografie plană
Apare ca o calcificare omogenă, rotund-ovoidală în țesutul moale cu margini bine definite sau rău definite. Leziunile cele mai caracteristice sunt observate la nivelul umărului cu afectarea tendonului supraspinos și a tendonului bicepsului, adiacente tuberculului mare și, respectiv, tuberculului glenoidian, unde se atașează aceste tendoane.
Depunerile în interiorul tendonului infraspinos și al tendonului teres minor nu sunt neobișnuite și pot fi observate adiacente la tuberozitatea mare pe vederi de rotație internă sau axilare 1.
Tratament și prognostic
Tratamentul este în principal conservator, incluzând AINS, aplicarea locală de căldură și fizioterapie. Injecțiile locale cu corticosteroizi pot fi, de asemenea, benefice.
Îndepărtarea chirurgicală a calcificărilor poate fi adecvată pentru cazurile refractare la alte încercări de tratament conservator.
Ablația cu ultrasunete se poate dovedi a fi benefică pe termen scurt în anumite cazuri. Cu toate acestea, beneficiul său pe termen lung nu a fost încă demonstrat. 3.
Complicații
Când sunt intraarticulare, cristalele de HA pot provoca distrugeri articulare. Orice articulație poate fi implicată; umărul este cel mai frecvent afectat, ducând la umărul Milwaukee 4.
Diagnostic diferențial
Diagnosticul diferențial al durerii articulare cu calcificare este extins și apare în multe afecțiuni, cum ar fi:
- boala de depunere a pirofosfatului de calciu dihidrat (CPPD)
- calcificare distrofică
- osteodistrofie renală
- hiperparatiroidism
- hipoparatiroidism
- calcinoză tumorală
- boala vasculară a colagenului
- sarcoidoză
- cocoză
- ochronosis
- milk-…sindromul alcalin
- hipervitaminoza D
.
O altă considerație pentru o opacitate calcifică în apropierea unei articulații (de obicei genunchi, cot, etc.) ar fi un corp liber de la un loc donator de osteocondrită disecantă (OCD). Prin urmare, constatările radiografice, o anamneză amănunțită, precum și examinarea fizică, testele de laborator adecvate și modalitățile imagistice suplimentare, ar trebui să fie utilizate pentru a identifica etiologia cea mai probabilă 5.
.