Razorul lui Hanlon ne învață să nu presupunem cea mai rea intenție în acțiunile altora. Înțelegerea lui Hanlon’s Razor ne ajută să vedem lumea într-o lumină mai pozitivă, să oprim presupunerile negative și să îmbunătățim relațiile. Să ne uităm la câteva exemple.
***
Dacă simțiți vreodată că lumea este împotriva voastră, nu sunteți singuri.
Avem cu toții tendința de a presupune că, atunci când ceva nu merge bine, vina aparține unei mari conspirații împotriva noastră. Un coleg de serviciu nu reușește să vă dea un raport la timp? Probabil că încearcă să vă deraieze cariera și să vă devanseze la o promovare. Copilul tău scapă și sparge o farfurie scumpă? Probabil că încearcă să vă enerveze și să vă irosească timpul. WiFi-ul dintr-o cafenea nu funcționează? Angajații trebuie să mintă că îl au pentru a vă atrage înăuntru și pentru a gusta espresso-ul lor de rahat.
Dar simplul fapt este că aceste explicații la care avem tendința de a sări sunt rareori adevărate. Poate că colegul tău de serviciu a crezut că astăzi este marți, nu miercuri. Poate copilul tău avea mâinile lipicioase de la joaca cu plastilină. Poate că routerul WiFi era pur și simplu stricat. Aici intervine briciul lui Hanlon.
Ce este Briciul lui Hanlon?
Briciul lui Hanlon este un model mental util care poate fi cel mai bine rezumat astfel:
‘Nu atribuiți niciodată răutății ceea ce poate fi explicat în mod adecvat prin neglijență.’
Ca și briciul lui Occam, această euristică este un instrument util pentru luarea rapidă a deciziilor și pentru o cunoaștere inteligentă.
Aplicarea briciului lui Hanlon în viața noastră de zi cu zi, ne permite să dezvoltăm mai bine relațiile, să devenim mai puțin critici și îmbunătățește raționalitatea. Briciul lui Hanlon ne permite să acordăm oamenilor beneficiul îndoielii și să avem mai multă empatie. În acest fel, valoarea briciului lui Hanlon este pronunțată în relații și în chestiuni de afaceri.
Este un fapt simplu că majoritatea dintre noi ne petrecem o mare parte din zi comunicând cu alții și făcând alegeri pe baza acestui fapt. Cu toții ducem vieți complexe în care (așa cum spune legea lui Murphy) lucrurile merg în mod constant prost. Când acest lucru se întâmplă, un răspuns obișnuit este să dăm vina pe persoana cea mai apropiată și să presupunem că aceasta are intenții răuvoitoare. Oamenii se grăbesc să acuze corporațiile, politicienii, șefii lor, angajații, lucrătorii din cafenele și chiar familia că încearcă să îi deraieze. Când cineva o dă în bară în jurul nostru, uităm de câte ori am făcut și noi la fel. Uităm de câte ori am dat un cot cuiva pe stradă, am răsturnat o băutură acasă la o rudă sau am uitat să ne întâlnim cu un prieten la momentul potrivit. În schimb, făptașul devine o sursă de iritare intensă.
Să presupunem că există intenție într-o astfel de situație este posibil să agravăm problema. Niciunul dintre noi nu poate ști vreodată ce a vrut altcineva să se întâmple. Cei mai inteligenți oameni fac o mulțime de greșeli. Incapacitatea sau neglijența este mult mai probabil să fie cauza decât răutatea. Atunci când o situație ne face să devenim furioși sau frustrați, poate fi valoros să ne gândim dacă aceste emoții sunt justificate. Adesea, cel mai bun mod de a reacționa la alte persoane care ne cauzează probleme este să căutăm să le educăm, nu să le disprețuim. În acest fel, putem evita repetarea aceleiași situații.
Origini ale briciului lui Hanlon
Expresia „briciul lui Hanlon” a fost inventată de Robert J. Hanlon, dar a fost exprimată de mulți oameni de-a lungul istoriei, încă din 1774.
Napoleon Bonaparte a declarat în mod faimos:
„Nu atribuiți niciodată răutății ceea ce este explicat în mod adecvat prin incompetență.”
Goethe a scris în mod similar în „Durerile tânărului Werther” în 1774:
Înțelegerile greșite și neglijența creează mai multă confuzie în această lume decât înșelătoria și răutatea. În orice caz, ultimele două sunt cu siguranță mult mai puțin frecvente.
Generalul german Kurt von Hammerstein-Equord a folosit briciul lui Hanlon pentru a-și evalua oamenii, spunând:
Îmi împart ofițerii în patru grupe. Există ofițeri inteligenți, sârguincioși, proști și leneși. De obicei, două caracteristici sunt combinate. Unii sunt inteligenți și sârguincioși – locul lor este Statul Major General. Următorii sunt proști și leneși – ei reprezintă 90 la sută din fiecare armată și sunt potriviți pentru sarcini de rutină. Oricine este deștept și leneș în același timp este calificat pentru cele mai înalte funcții de conducere, deoarece posedă claritatea intelectuală și calmul necesar pentru decizii dificile. Trebuie să ne ferim de oricine care este prost și sârguincios – nu trebuie să i se încredințeze nici o responsabilitate, pentru că el va provoca întotdeauna numai nenorociri.
Locul briciului lui Hanlon într-o rețea de cunoștințe
Briciul lui Hanlon funcționează cel mai bine atunci când este combinat și contrastat cu alte modele mentale din rețeaua noastră de cunoștințe. Iată câteva exemple de interacțiuni utile:
- Heuristica disponibilității. Acest model mental afirmă că evaluăm greșit frecvența evenimentelor recente. În special, acest lucru se întâmplă dacă acestea sunt vii și memorabile. Mulți oameni au tendința de a păstra un tablou de bord intern al greșelilor altor persoane. De exemplu, imaginați-vă că un șofer de taxi ia o curbă greșită și face o călătorie mai scumpă. O lună mai târziu, același lucru se întâmplă cu un alt șofer. Este probabil să ne amintim de evenimentul anterior și să reacționăm văzând toți șoferii de taxi ca fiind rău intenționați. În loc să le acceptăm pe amândouă ca fiind simple greșeli, disponibilitatea memoriei ne face să ne imaginăm intenții răuvoitoare. Prin combinarea acestor două modele mentale, putem înțelege de ce anumite situații provoacă emoții atât de puternice. Atunci când o amintire este vie și ușor de reamintit, putem ignora briciul lui Hanlon.
- Prejudecata de confirmare. Cu toții avem tendința de a căuta informații care confirmă convingerile preexistente. Atunci când apare disonanța cognitivă, urmărim să ne realiniem viziunea asupra lumii. Depășirea prejudecății de confirmare este un pas uriaș spre a face alegeri mai bune, motivate de logică, nu de emoții. Briciul lui Hanlon ne ajută în acest sens. Dacă ne așteptăm la o intenție răuvoitoare, este probabil să o atribuim ori de câte ori este posibil. De exemplu, dacă cineva consideră că un anumit politician este corupt, va căuta informații care să confirme acest lucru. Aceștia devin incapabili să identifice atunci când greșelile sunt rezultatul incompetenței sau al unui accident.
- Prejudiciu din antipatie/ură. Briciul lui Hanlon poate oferi informații atunci când avem de-a face cu persoane, instituții sau entități care ne displac. Cu cât ne displace mai mult cineva sau ceva, cu atât este mai probabil să atribuim acțiunile sale răutății. Atunci când cineva care ne displace face o greșeală, reacția cu empatie și înțelegere tinde să fie ultimul răspuns. A acționa într-un mod emoțional este firesc, dar imatur. Nu poate decât să înrăutățească situația. Cea mai inteligentă soluție este, indiferent cât de mult ne displace cineva, să presupunem neglijența sau incompetența.
- Ne place, de asemenea, să atribuim propriile noastre defecte și eșecuri altcuiva, ceea ce reprezintă un mecanism de protecție psihologică ieftină numit proiecție. Acest lucru ne permite să ne menținem o imagine de sine pozitivă și să vedem fricțiunile ca fiind mai degrabă vina altcuiva decât a noastră. Cel mai bine este să facem o verificare a realității înainte de a da vina pe alții.
Utilitățile briciului lui Hanlon
Media
Media modernă tratează indignarea ca pe o marfă profitabilă. Acest lucru ia adesea forma unor articole care atribuie răutate la ceea ce ar putea fi explicat prin incompetență sau ignoranță. Vedem exemple de acest lucru jucându-se în mass-media de mai multe ori pe zi. Oamenii se grăbesc să se simtă ofensați de orice lucru care le contrazice viziunea lor asupra lumii sau despre care își imaginează că o face. Mijloacele de informare în masă devin din ce în ce mai pricepute în a genera presupuneri de rea intenție. Atunci când ne uităm la ziare, site-uri web și social media, poate fi benefic să aplicăm briciul lui Hanlon la ceea ce vedem.
De exemplu, atunci când a fost lansată căutarea vocală Siri de la Apple, oamenii au observat că aceasta nu putea căuta clinici de avort. Acest lucru a fost imediat luat drept o dovadă de misoginism în cadrul companiei, când, de fapt, o eroare de programare a cauzat problema.
O problemă similară a apărut de mai multe ori cu politicile de conținut ale YouTube. Atunci când videoclipurile care discutau chestiuni LGBTQ au fost filtrate pe modul de vizualizare restrictiv, multe persoane s-au simțit extrem de ofensate de acest lucru. Realitatea este că, din nou, aceasta a fost o eroare de algoritm și nu un caz de homofobie din partea programatorilor lor. De asemenea, au fost filtrate nenumărate videoclipuri care nu discutau nimic legat de problemele LGBTQ. Acest lucru arată că este un caz de prejudecată de confirmare, în care oamenii văd răutatea pe care se așteaptă să o vadă.
Comunicare și relații
Una dintre cele mai valoroase utilizări ale briciului lui Hanlon este în relații și comunicare. Este obișnuit ca oamenii să deterioreze relațiile crezând că alte persoane încearcă în mod intenționat să le cauzeze probleme sau că se comportă într-un mod menit să fie enervant. În cele mai multe cazuri, aceste situații sunt rezultatul unor greșeli de neputință sau accidentale.
Douglas Hubbard a dezvoltat această idee în Eșecul managementului riscului: Why it’s Broken and How to Fix it:
Aduc un corolar mai neîndemânatic, dar mai precis la aceasta: „Nu atribuiți niciodată răutății sau prostiei ceea ce poate fi explicat de indivizi moderat raționali care urmează stimulente într-un sistem complex de interacțiuni”. Oamenii care se comportă fără o coordonare centrală și care acționează în propriul lor interes pot totuși să creeze rezultate care pentru unii par a fi dovada clară a unei conspirații sau o plagă a ignoranței.
Un alt exemplu poate fi văzut atunci când barierele semantice interferează cu comunicarea. Cu toții am întâlnit oameni care se străduiesc să vorbească limba noastră maternă, poate pentru că sunt turiști sau s-au mutat recent în județ. Probabil că ați văzut pe cineva frustrat de ei sau chiar ați fost cel care s-a enervat. Sau, dacă ați călătorit sau ați locuit vreodată într-o țară în care nu vorbiți fluent limba, s-ar putea să fi fost cel pe care oamenii s-au enervat. În mod realist, persoana care vă cere indicații sau care se chinuie să-și comande cafeaua nu amestecă substantivele și nu vorbește cu un accent puternic în mod intenționat.
Briciul lui Hanlon ne spune că sunt pur și simplu nearticulate și nu încearcă să facă pe nimeni să-și piardă timpul. Aceleași probleme apar atunci când o persoană folosește un limbaj considerat prea complex sau prea elementar. Acest lucru poate forma o barieră semantică, deoarece ceilalți oameni presupun că încearcă să îi încurce sau că sunt contondenți.
O scurtătură pentru a regla ceea ce pot fi reacții puternice la evenimente involuntare este de a reîncadra în mod conștient autorul ca fiind un copil mic care a răsturnat o vază. Acțiunile lor sunt redate ca fiind neintenționate și neîndemânatice, subliniind nevoia lor de ajutor, maturizare sau supraveghere, permițându-vă să vă recăpătați rapid calmul și să nu o luați personal.
Excepții și probleme
Ca orice model mental, briciul lui Hanlon are limitele sale și validitatea sa a fost contestată. Unii critici consideră că briciul lui Hanlon este o idee prea naivă care îi poate orbi pe oameni la adevărata răutate. Deși oamenii au intenții răuvoitoare mult mai rar decât credem, este totuși un lucru care trebuie luat în considerare. Uneori, acțiunile care ar putea fi atribuite incompetenței sunt, de fapt, conștient sau inconștient rău intenționate.
Un exemplu în care briciul lui Hanlon se dovedește a fi greșit este mafia. Înainte de anii 1960, existența mafiei era considerată a fi o teorie a conspirației. Abia atunci când un membru a contactat forțele de ordine, poliția și-a dat seama că răutatea săvârșită era atent orchestrată.
Pentru a folosi cât mai bine briciul lui Hanlon, trebuie să ne asigurăm că îl punem în context, ținând cont de logică, experiență și dovezi empirice. Faceți-o parte din rețeaua de modele mentale, dar nu fiți orbi la un comportament care se dorește a fi dăunător.
.