Ce este miastenia gravis? Poate ați auzit acest termen și v-ați gândit că sună ca și cum cineva ar avea gura plină de bile. Mulți proprietari de câini nu au nicio idee despre ce este de fapt miastenia gravis și cum afectează câinii.
Ce este miastenia gravis?
Miastenia Gravis este o tulburare neuromusculară care poate afecta câinii, pisicile și oamenii. Este cauzată de o deficiență a receptorilor de acetilcolină de pe suprafața celulelor musculare. Lipsa unor receptori ACh adecvați determină o întrerupere a semnalelor dintre nervi și mușchi, ceea ce duce la slăbiciune musculară în diferite părți ale corpului.
Cum se îmbolnăvesc câinii de miastenia gravis
Miastenia gravis poate fi congenitală (prezentă la naștere) sau dobândită. Deși niciuna dintre cele două forme nu este foarte frecventă la câini, forma congenitală este cea mai rară.
Miastenia gravis congenitală devine în general evidentă la căței între șase și opt săptămâni de viață. Acești câini nu s-au născut cu o cantitate adecvată de receptori ACh. Aceștia prezintă de obicei semne de slăbiciune indusă de exerciții fizice, care poate progresa până la paralizie și chiar moarte. Anumite rase de câini sunt predispuse la miastenia gravis, cum ar fi Springer Spaniel, Jack Russell Terrier și Smooth Fox Terrier. Unii Dachshunds se nasc cu o formă de miastenia gravis care se rezolvă de fapt de la sine.
Miastenia gravis dobândită începe la câinii adulți, de obicei în jurul vârstei de doi până la patru ani. Aceasta este o formă imunomediată de miastenia gravis. Anticorpii câinelui distrug receptorii ACh, ceea ce duce la o deficiență. Miastenia gravis dobândită poate afecta orice câine, dar anumite rase de câini pot fi predispuse.
- Akita
- Dachshund
- Câine ciobănesc german
- Câine ciobănesc german
- Golden Retriever
- Great Dane
- Labrador Retriever
- Newfoundland
Semne de miastenie gravis la câini
Fără cantitatea necesară de ACh…receptori, nu poate exista o transmisie eficientă a semnalelor între mușchi și nervi. Mușchii devin slabi și nu pot îndeplini funcții corporale importante. Câinii cu miastenia gravis pot prezenta o serie de semne.
- Intoleranță la exerciții fizice sau slăbiciune la exerciții fizice
- Slăbiciune care se agravează progresiv
- Colaps brusc sau cădere
- Somn. cu ochii deschiși
- Căderea pleoapelor
- Bălăngănire excesivă
- Să se scuipe/regurgiteze
- Schimbare la sunetul de lătrat și/sau scâncet
- Dificultate la înghițire (sau înghițire excesivă)
- Tuse (poate indica o pneumonie prin aspirație)
- Dificultate la respirație (poate indica o pneumonie prin aspirație)
.
Slăbiciunea musculară cauzată de miastenia gravis poate fi generalizată (pe tot corpul) sau focală (apărând doar în anumite zone ale corpului). Cele mai frecvente zone focale afectate sunt În ambele cazuri, semnele variază de la ușoare la severe.
Slăbiciunea musculară generalizată datorată miasteniei gravis poate apărea la unii câini ca o intoleranță la efort care se ameliorează cu repaus. Unii câini au pur și simplu probleme de mers și vor obosi ușor. La extrema opusă, unii câini pot dezvolta paralizie bruscă din cauza miasteniei gravis.
Slăbiciunea musculară focală datorată miasteniei gravis afectează adesea mușchii esofagului, faringelui și feței. Semnele pot fi de la ușoare la severe. Slăbiciunea musculară focală a miasteniei gravis duce cel mai frecvent la o afecțiune numită megaesofag. Acesta este poate cel mai frecvent semn al miasteniei gravis dobândite și este de fapt o afecțiune secundară.
Megaesofagul este o mărire a esofagului (tubul care leagă gâtul de stomac). Esofagul are mușchi care se mișcă în formă de valuri, trimițând alimentele și lichidele către stomac. Dacă un câine are megaesofag, esofagul își pierde tonusul muscular, se lărgește și nu poate funcționa corect. Alimentele și lichidele pot rămâne blocate în esofag și/sau pot fi regurgitate (scuipate) de către câine.
Megaesofagul poate duce cu ușurință la pneumonie prin aspirație. Aceasta apare atunci când alimentele sau lichidele sunt inhalate în plămâni și se dezvoltă o infecție. Esofagul și traheea (traheea) se află unul lângă celălalt, astfel încât mâncarea sau lichidul pot ajunge cu ușurință în trahee dacă mușchii din acea regiune nu funcționează corect.
Miastenia gravis dobândită poate, de asemenea, să determine unii câini să dezvolte un tip de tumoare în piept numită timom.
Cum diagnostichează veterinarii miastenia gravis la câini
Dacă credeți că câinele dumneavoastră prezintă semne de miastenia gravis sau orice altă boală, asigurați-vă că vă contactați imediat medicul veterinar.
Veterinarul dvs. va începe prin a discuta cu dvs. despre istoricul câinelui dvs. și apoi va efectua un examen fizic amănunțit. Pot fi recomandate diagnostice suplimentare, cum ar fi analize de laborator și radiografii (raze X), pentru a căuta probleme subiacente. Este foarte important să se excludă alte boli, tulburări sau leziuni înainte de a pune un diagnostic definitiv. Medicul veterinar vă poate recomanda să vă duceți câinele la un specialist veterinar (de obicei un neurolog veterinar) pentru a ajuta la stabilirea unui diagnostic definitiv.
Se poate face un test de sânge specific (testul anticorpilor AChR) pentru a verifica prezența anticorpilor împotriva receptorilor de acetilcolină. Acest test poate diagnostica în mod eficient majoritatea câinilor cu miastenia gravis.
Dacă simptomele câinelui dumneavoastră sunt ușor de observat, atunci se poate administra un medicament special pentru a verifica dacă are miastenia gravis. Acest lucru se numește adesea un test Tensilon. Câinelui i se administrează o injecție intravenoasă a unui inhibitor al acetilcolinesterazei numit edrofoniu. Dacă câinele are miastenia gravis, atunci medicamentul va determina o ameliorare semnificativă (deși temporară) a slăbiciunii musculare.
Tratamentul miasteniei gravis pentru câini
Nu există un tratament pentru miastenia gravis. Din păcate, mulți căței născuți cu miastenia gravis nu vor supraviețui. Cu toate acestea, există tratamente pentru miastenia gravis dobândită care pot ajuta mulți câini să aibă o viață fericită. De fapt, unii câini experimentează chiar o remisiune spontană după ce au fost diagnosticați.
Cheia pentru a trata cu succes miastenia gravis a câinelui dumneavoastră este să comunicați eficient cu medicul veterinar și să rămâneți sârguincioși în îngrijirea zilnică a câinelui dumneavoastră. Lucrați îndeaproape cu medicul veterinar pentru a vă pune câinele pe cel mai bun plan terapeutic. Respectați o rutină constantă și raportați imediat orice schimbare în starea câinelui dumneavoastră. Medicamentele trebuie administrate întotdeauna exact așa cum a fost prescris de către medicul veterinar. Nu faceți niciodată ajustări ale tratamentului fără să vă consultați cu medicul veterinar.
Pot fi utilizate diverse tratamente pentru a trata câinii cu miastenia gravis.
Agenții anticolinesterazici (piridostigmină sau neostigmină) sunt prescriși pentru a îmbunătăți transmiterea semnalului neuromuscular. Aceste medicamente pot prelungi acțiunea acetilcolinei la nivelul joncțiunii neuromusculare. Câinii cu miastenia gravis dobândită trebuie, de obicei, să rămână cu acest tip de medicamente pe viață. Pentru mulți câini, acest tratament este suficient pentru a le gestiona simptomele.
Terapia imunosupresoare poate fi luată în considerare dacă este necesar un tratament suplimentar. Deoarece miastenia gravis dobândită este mediată imunitar, medicamentele imunosupresoare pot fi eficiente. Medicul veterinar vă poate prescrie corticosteroizi pentru a suprima sistemul imunitar. Cu toate acestea, terapia imunosupresoare poate crește riscul de infecții, în special pentru câinii cu megaesofag care sunt deja predispuși la dezvoltarea pneumoniei prin aspirație.
Schimbul terapeutic de plasmă este un tratament folosit uneori pentru oamenii cu cazuri grave de miastenia gravis. Acesta este disponibil pentru câini în unele regiuni, dar poate avea un cost prohibitiv. TPE presupune îndepărtarea plasmei „bolnave” și înlocuirea acesteia cu plasmă de la un donator sănătos. Această terapie poate fi eficientă la câinii cu cazuri foarte grave de miastenia gravis.
Îngrijirea de susținere este o parte importantă a tratamentului câinilor cu miastenia gravis.
- Câinii cu megaesofag trebuie hrăniți cu „chifteluțe” mari de hrană în timp ce se află în poziție verticală. Acest tip de hrănire poate permite ca mâncarea să ajungă mai eficient în stomac și să diminueze riscul de pneumonie prin aspirație.
- Poate fi necesară o terapie cu lichide pentru a evita deshidratarea, în special la câinii care regurgitează lichide.
- Medicamentele de susținere a sistemului gastrointestinal pot fi, de asemenea, utile (metoclopramidă, cisapridă, cimetidină).
- Antibioticele și tratamentele respiratorii (cum ar fi nebulizatoarele) pot fi necesare pentru a trata pneumonia prin aspirație.
- În cazurile grave de megaesofag, este posibil să fie necesară plasarea chirurgicală a unui tub gastric pentru a livra hrana direct în stomac.
În urma diagnosticului de miastenie gravis, poate fi necesară spitalizarea pentru a vă stabiliza câinele, mai ales dacă problemele secundare reprezintă o preocupare. Spitalizarea va ajuta, de asemenea, medicul veterinar să vă monitorizeze îndeaproape câinele în timpul perioadei de ajustare a medicației.
În funcție de cât de severă este boala câinelui dumneavoastră, îngrijirea zilnică poate necesita mult timp (mai ales dacă câinele dumneavoastră are megaesofag). Asigurați-vă că rămâneți organizat și acordați o atenție deosebită detaliilor. Cu toate acestea, aveți răbdare cu dumneavoastră și cu câinele dumneavoastră. Cereți ajutor de la prieteni și membri ai familiei, dacă este necesar. Luați în considerare posibilitatea de a vă alătura unei comunități de colegi deținători de câini cu miastenia gravis sau de câini cu megaesofag. Păstrați un jurnal al medicamentelor și tratamentelor zilnice, astfel încât este mai puțin probabil ca lucrurile să fie omise.
Nu contează cât de atent vă monitorizați câinele, este întotdeauna posibil să apară probleme. Este posibil să fie necesară spitalizarea periodică a câinelui dumneavoastră pentru a trata pneumonia de aspirație sau alte probleme secundare. Acesta este motivul pentru care este atât de important să comunicați cu medicul veterinar despre orice schimbare la câinele dumneavoastră, indiferent cât de mică este.