Acasă
Cărți
Alte broșuri
Că să fie una
Rugăciunea lui Iisus pentru unitate
„Ca să fie una.” Aceste cuvinte au fost rostite de Isus Hristos în noaptea dinaintea morții, în timp ce se ruga pentru noi Tatălui Său ceresc (vezi Ioan 17). De cinci ori Și-a exprimat dorința pentru unitatea noastră – nu doar o unitate a apostolilor inițiali – ci și a tuturor celor care au călcat pe urmele lor, generație după generație. Vă rog să observați repetarea semnificativă a sintagmei ca ei să fie una în rugăciunea lui Isus:
„Și acum Eu nu mai sunt în lume, dar aceștia sunt în lume, și Eu vin la Tine. Tată sfânt, păzește prin numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una, precum suntem Noi.” (Ioan 17:11)
„Ca toți să fie una; precum Tu, Tată, ești întru Mine și Eu întru Tine, așa și ei să fie una întru Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.” (Ioan 17:21)
„Și slava pe care Mi-ai dat-o Tu le-am dat-o lor, pentru ca ei să fie una, precum Noi suntem una.” (Ioan 17:22)
Răspunsul nostru la această dorință profundă de unitate exprimată de Isus ar trebui să fie acela de a face tot ceea ce este omenește posibil pentru a realiza unitatea și unitatea Bisericii lui Dumnezeu. Întotdeauna a fost voința lui Dumnezeu ca Biserica Sa, copiii Săi, să fie unificată – făcută una prin Duhul Său. Ca și copii ai lui Dumnezeu, ar trebui să ne dăm viața pentru a ajuta la realizarea unificării în atitudinea, direcția și părtășia fraților; mai ales că ne găsim despărțiți de zidurile imaginare ale administrațiilor lumești.
„De aceea, dacă există vreo mângâiere în Hristos, dacă există vreo mângâiere a dragostei, dacă există vreo părtășie a Duhului, dacă există vreun duh și vreo milă, împliniți bucuria mea, ca să fiți de aceeași părere, având aceeași dragoste, fiind de aceeași părere, de un singur gând”. (Filipeni 2:1-2)
Răspunderea noastră individuală în lucrarea de realizare a unității dumnezeiești este o chestiune de mântuire personală. Nu vom ajunge la viața veșnică decât dacă vom dezvolta o dragoste asemănătoare cu cea a lui Hristos pentru toți sfinții (1Ioan 3:4). Baza unității și a unității este o grijă autentică și o preocupare profundă pentru bunăstarea completă a tuturor fraților. Acest tip de unitate nu necesită nimic mai puțin decât să ne punem viața în pericol de dragul celuilalt. Unitatea cere aplicarea corectă a principiilor dumnezeiești atunci când interacționăm cu frații noștri. Pe scurt, unitatea necesită dragoste creștină. Isus Hristos ne-a dat doctrinele Sale, dintre care a șaptea este aceea de a merge mai departe spre desăvârșire, ceea ce include unitatea fraților.
„Eu în ei, și Tu în Mine, pentru ca ei să fie desăvârșiți într-unul singur; și pentru ca lumea să știe că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit pe ei, cum M-ai iubit pe Mine”. (Ioan 17:23)
Nu-L putem vedea sau atinge pe Dumnezeu în zelul nostru de a-L sluji, de a-L iubi – dar Dumnezeu ne-a dat pe semenii noștri ca să-i iubim în locul Lui. Când Isus a umblat pe acest pământ, cei pe care i-a iubit erau toți neconvertiți – nu erau încă sfinți. Dragostea Lui nu avea limite; la fel, dragostea noastră creștină nu ar trebui să aibă limite. Dragostea pe care o dăruim trebuie să ajungă peste hotare; nu numai la creștinii adevărați, ci și la cei pe care îi cunoaștem în lume – și, da, chiar și la cei care se fac dușmanii noștri. „Dacă împliniți legea regală, conform Scripturii: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”, bine faceți.” (Iacov 2:8)
Poate că pare improbabil ca fiii lui Dumnezeu să se reunească din nou într-o părtășie specifică, și totuși este imperativ ca sfinții lui Dumnezeu să realizeze o unitate și o unitate care transcende liniile organizaționale. Biserica lui Dumnezeu nu este un loc! Este un popor, predat lui Dumnezeu, care manifestă unitate și iubire pentru toți. Dumnezeu le poruncește tuturor copiilor Săi să fie una cu toți cei pe care îi cheamă, pentru că trebuie să fim una în Duhul Său. „Cel care este unit cu Domnul este un singur Duh”. (1Corinteni 6:17)
Lumea diversă a „religiei creștine” este mistificată de aceste ultime cuvinte ale lui Hristos, pentru că, dacă este ceva, cu siguranță nu sunt una în unitate – și nici nu pot fi. Diferența este că, prin Duhul lui Dumnezeu, noi putem fi și trebuie să găsim acea unitate pe care Isus spune că trebuie să o avem.
Capitolul 2 – Pentru ca lumea să știe
.