Anorexia este o tulburare de alimentație (TA) care implică pierderea în greutate autoindusă și duce la o stare de înfometare. Se caracterizează prin teama de a lua în greutate și printr-o percepție distorsionată și iluzorie a propriului corp, care îl face pe pacient să se considere gras chiar și atunci când greutatea sa este sub nivelul recomandat. Acesta este motivul pentru care încep o reducere progresivă a greutății prin post și reducerea aportului alimentar.
De obicei încep prin a elimina carbohidrații, deoarece se crede în mod fals că aceștia îngrașă. Aceasta respinge apoi grăsimile, proteinele și chiar lichidele, ceea ce duce la cazuri de deshidratare extremă. La aceste măsuri drastice se pot adăuga alte comportamente asociate, cum ar fi utilizarea de diuretice, laxative, purgative, vărsături provocate sau exerciții fizice excesive.
Persoanele afectate pot pierde între 15 și 50 la sută, în cele mai critice cazuri, din greutatea corporală. În Spania există aproximativ 250.000 de cazuri diagnosticate de anorexie. Această boală este adesea asociată cu tulburări psihologice grave care provoacă schimbări de comportament, comportament emoțional și o stigmatizare a corpului. Toate acestea au consecințe grave asupra relației pacientului cu mediul înconjurător.
Este important să distingem anorexia de alte tulburări alimentare foarte frecvente, dar mai ușoare. Optzeci la sută dintre tineri trec prin etape în care relația lor cu mâncarea se înrăutățește și evită mâncarea, ceea ce nu indică în niciun moment faptul că dezvoltă boala.
Vârsta de debut a anorexiei este la începutul adolescenței, în jurul vârstei de 12 ani, deși cea mai afectată populație are între 14 și 18 ani. Este cel mai frecventă în clasele sociale de mijloc și mediu-superioare.
În 95% din cazuri, anorexia afectează femeile tinere, deși în ultimii ani s-a înregistrat o creștere la bărbați, femei adulte și copii. Bărbații sunt mai predispuși să ascundă această tulburare, deoarece nu sunt supuși unei judecăți sociale atât de puternice. Acest lucru face ca tratamentul să fie mai dificil, deoarece boala este diagnosticată atunci când se află deja într-un stadiu foarte avansat.
Câteva grupuri sunt mai predispuse să sufere de aceste tulburări, cum ar fi gimnaștii, dansatorii sau modelele. Se pot distinge două subtipuri de anorexie nervoasă:
- Subtipul restrictiv: reducerea greutății este obținută prin dietă sau exerciții fizice intense, iar bolnavul nu recurge la supraalimentație, chefuri sau purgație.
- Subtipul bulimic: Bolnavul recurge la purgație chiar dacă a mâncat o cantitate mică de alimente.
Care este originea sa?
Factori declanșatori:
- Obezitatea proprie a bolnavului.
- Obezitatea maternă.
- Moartea sau boala unei persoane dragi.
- Separarea părinților.
- Plecarea de acasă.
- Eșecul școlar.
- Accidente.
- Evenimente traumatice.
Nici o cauză biologică clară pentru originea anorexiei nu a fost determinată până în prezent. Deși există mulți factori socio-culturali care o pot declanșa, este probabil ca o parte a populației să aibă o predispoziție fizică mai mare de a suferi de această tulburare, indiferent de presiunea pe care o poate exercita mediul înconjurător. Astfel, există factori generali care sunt asociați cu un factor declanșator sau cu o anumită vulnerabilitate biologică, care este cea care precipită dezvoltarea bolii.
Cu toate acestea, nu a fost încă posibilă identificarea factorilor declanșatori ai vulnerabilității. Se vorbește despre o genă care ar putea predispune la anorexie, dar nu există studii concludente. Se știe că multe mame ale fetelor anorexice au suferit și ele de tulburări alimentare în trecut.
Moda, frumusețea și cultul corpului au fost identificate până acum ca fiind principalele cauze ale bolii, dar acum se știe că sunt implicați și alți factori. Originea anorexiei se găsește în cele din urmă într-o combinație de factori biologici (modificări fizice), psihologici și sociali.