Termenul „legătura de traumă” este cunoscut și sub numele de Sindromul Stockholm. Acesta descrie o legătură profundă care se formează între o victimă și abuzatorul lor.
Victimele abuzurilor dezvoltă adesea un sentiment puternic de loialitate față de abuzatorul lor, în ciuda faptului că această legătură le este dăunătoare.
Condițiile necesare pentru ca legătura traumatizantă să apară includ:
- Să fie amenințat și să creadă că există un pericol real
- Tratament dur intercalat cu amabilități foarte mici
- Isolarea de perspectivele altor persoane
- Credința că nu există scăpare
Simptomele legăturii traumatizante se pot manifesta:
- Sentimente negative față de potențialii salvatori
- Susținerea motivelor și comportamentelor abuzatorilor
- Incapacitatea de a se angaja în comportamente care să ajute la eliberarea/detașarea de abuzatori
„Creierul de supraviețuire”
Un copil exploatat sexual este adesea judecat ca și cum ar gândi din partea logică a creierului său. Se presupune că abuzul care i se întâmplă este rezultatul „alegerilor stilului de viață”.
Când se confruntă cu situații periculoase, partea logică a creierului – care gândește, raționează și își exercită alegerea – NU este partea creierului care preia controlul. Răspunsul la amenințare nu este logic. În realitate, frica activează o parte mai primitivă a creierului, responsabilă de asigurarea supraviețuirii, iar substanțele chimice ale fricii suprimă partea creierului care ia decizii logice.
Creierul de supraviețuire (sau amigdala) este preocupat de supraviețuirea imediată, nu de impactul psihologic pe termen lung. Creierul va răspunde: „acest lucru nu te va ucide, așa că îngheață și îndură-l”. Cu cât o persoană răspunde mai mult în mod pasiv (îndurând), cu atât este mai probabil ca acesta să devină un răspuns automat atunci când se va confrunta cu frica și violența sexuală în viitor.
Principalul impuls de supraviețuire este de a crea legături cu ceilalți. Acest lucru poate crea o situație foarte complexă atunci când abuzatorul se folosește atât de frică, cât și de o relație cu victima, ceea ce poate face ca relațiile abuzive să fie atât de complexe și dificil de înțeles pentru persoanele din afara relației.
Când un abuzator rănește victima, deși victima poate dezvălui abuzul unor terțe părți (cum ar fi membrii familiei, asistența socială și poliția), legătura de traumă înseamnă că victima poate dori, de asemenea, să primească alinare chiar de la persoana care a abuzat-o. În cazul în care agresorul se leagă din nou de victimă, este probabil ca victima să se întoarcă la agresor și să întrerupă contactul cu partea terță. Orice contact pe care copilul îl are cu abuzatorul (chiar și un SMS sau un mesaj pe Facebook) poate reface legătura dintre victimă și abuzator. Deși poate fi dureros și frustrant să fii martor la această situație, faptul că victima a făcut dezvăluiri reprezintă un progres uriaș.
Ruperea legăturii traumatice
Nu există un răspuns ușor, dar pentru a rupe legătura traumatizantă, victima trebuie să aibă la dispoziție relații alternative sănătoase și să fie izolată de agresori pentru o perioadă semnificativă de timp. Acest lucru îi permite copilului să aibă timp să se vindece și să se împace cu trauma pe care a trăit-o, remodelând natura relațiilor viitoare. Observarea acestei situații, în special în calitate de părinte, poate fi sfâșietoare, dar prezența constantă a părintelui și a persoanei care se ocupă de copil înseamnă că acesta nu este dependent exclusiv de abuzator (ceea ce este ceea ce dorește abuzatorul) și are un loc sigur în care să fugă.
Dacă vă îngrijorează faptul că un copil se află într-o posibilă relație abuzivă sau este expus riscului de exploatare sexuală a copiilor, consultați serviciile Pace pentru părinți. De asemenea, înscrieți-vă la buletinul nostru informativ pentru a fi la curent cu noile evoluții și cercetări în domeniul traumei.