Întrebare: Scriu despre o expresie pe care abia am început să o remarc: folosirea lui „I can’t with” pentru a însemna „nu pot face față” la ceva. Nu voi întreba dacă este un lucru (o altă utilizare utilă și aparent recentă), deoarece este clar că este, dar de cât timp este unul?
A: Aveți dreptate. O mulțime de oameni folosesc expresia „nu pot cu” în sensul de „nu pot să mă descurc cu” cineva sau ceva.
Iată câteva exemple recente din căutările pe Google: „Nu pot cu emisiunea asta!” … „Nu pot cu pisica asta” … „Nu pot cu familia mea stupidă uneori” … „Nu pot cu oamenii ăștia de pe site-ul ăsta.”
Deci, da, este un lucru, iar dacă salvarea unui cuvânt este utilă, atunci poate că este un lucru util. Și, așa cum sugerați, este o utilizare recentă, deși poate nu atât de recentă pe cât se crede.
În romanul pentru tineri adulți Waiting for You (2009) al lui Susane Colasanti, de exemplu, naratorul se plânge de „oamenii ciudați și distanțați” din metrou și spune: „Nu pot cu ei.”
Și în „Aici și acolo”, o povestire din colecția Fata cu părul curios (1996) a lui David Foster Wallace, naratorul spune: „Tot timpul m-am gândit la ea în mod constant – dar ea spune: „Sentimentele mele s-au schimbat, ce pot să fac, nu mai pot cu Bruce”. ”
Deși există de ceva vreme, este greu de stabilit cu exactitate când a apărut această utilizare. Oamenii renunță în mod obișnuit la verbe după „can’t”, ceea ce complică căutările în bazele de date pentru „I can’t with.”
Când „can” sau „can’t” este folosit ca auxiliar (adică un verb ajutător), verbul principal este adesea abandonat atunci când auxiliarul este repetat. Iată un exemplu: „I can deal with your family, but I can’t with mine.”
Aceasta este engleza standard. Dar în utilizarea despre care ați întrebat, verbul principal nu apare niciodată. Auxiliarul face toată treaba.
.