Întrebare: „Cine a fost George Whitefield?”
Răspuns: George Whitefield (1714-1770), al cărui nume este uneori ortografiat Whitfield datorită pronunției sale, este posibil să fi fost cea mai cunoscută figură religioasă din lumea anglofonă a secolului al XVIII-lea. În puțin mai puțin de treizeci și patru de ani de slujire, se estimează că Whitefield a predicat optsprezece mii de predici și a fost ascultat de până la zece milioane de oameni. El a desfășurat o vastă slujire de predicare în Anglia, Irlanda și Țara Galilor, făcând, de asemenea, paisprezece călătorii în Scoția și șapte călătorii în coloniile americane.
George Whitefield a fost convertit la Hristos în timp ce era student la Universitatea Oxford. Acolo s-a împrietenit cu John și Charles Wesley și s-a alăturat la ceea ce se numea „Clubul Sfânt” – un grup de studenți care luau foarte în serios responsabilitățile creștine și se întâlneau regulat pentru rugăciune, studiu biblic și părtășie. Whitefield a fost hirotonit diacon în Biserica Angliei și a început să predice că o nouă naștere era necesară pentru mântuire (vezi Ioan 3:3).
Teologia lui Whitefield era complet calvinistă (un fapt care a cauzat unele tensiuni între el și Wesley), iar stilul său de predicare era ceva ce nu mai fusese văzut până atunci. În timp ce majoritatea predicilor din acea vreme erau ținute în „stilul simplu”, care adesea părea mai mult o prelegere, predicile lui Whitefield semănau mai mult cu un spectacol de teatru, cu gesturi supradimensionate, strigăte și sărituri. Oratoria sa era de neegalat. Se relatează că un cunoscut actor contemporan a spus că ar da o sută de guinee dacă ar putea spune „Oh” ca George Whitefield.
Mesajul evanghelistic al lui Whitefield și zelul cu care l-a predicat au fost scandaloase, iar el nu a fost acceptat cu ușurință în bisericile din Marea Britanie. Ca urmare, el a început să predice în orice alt loc care îl primea, precum și să predice în aer liber.
Stilul său de predicare a fost, de asemenea, un șoc pentru Noua Anglie puritană, dar a atras oameni din toate categoriile sociale. Benjamin Franklin a fost un admirator al lui Whitefield, deși nu-i împărtășea credința. Franklin relatează că, la un moment dat, George Whitefield strângea bani pentru un orfelinat, iar Franklin s-a hotărât să nu dea niciun ban. Dar, în timp ce îl asculta pe Whitefield predicând, a decis că ar putea da câteva monede de cupru. Pe măsură ce a ascultat mai mult timp, a decis că ar putea da și câteva monede de argint. La sfârșitul predicii, s-a hotărât să dea tot ce avea la el. Un prieten care își luase precauția de a-și goli buzunarele înainte de a veni la adunare a încercat să împrumute bani pentru a putea da.
Slujirea lui George Whitefield a depășit liniile confesionale, deoarece era dispus să predice Evanghelia într-un mod intransigent oricărui grup care îl dorea. Slujirea sa în coloniile americane a ajutat la începerea Marii Treziri, iar el este adesea considerat părintele revizionismului american.
George Whitefield a menținut un ritm aproape incredibil, vorbind în public de aproximativ o mie de ori pe an timp de treizeci de ani. Îi plăcea să predice, iar un biograf a scris despre el: „Se poate spune că întreaga sa viață a fost consumată în rostirea unei predici continue sau abia întrerupte” (Arnold Dallimore, George Whitefield, 2:522). Printre cei care au fost influențați de predicile lui Whitefield s-au numărat Jonathan Edwards și un tânăr William Wilberforce.
Cele ce urmează sunt citate din George Whitefield:
„Ce! Să ajungi în cer cu propriile tale forțe? De ce, ai putea la fel de bine să încerci să te urci pe lună pe o frânghie de nisip!”
„Alți oameni pot predica Evanghelia mai bine decât mine, dar nimeni nu poate predica o Evanghelie mai bună.”
„Nu putem predica Evanghelia lui Hristos mai departe decât dacă am experimentat puterea ei în propriile noastre inimi.”
„Cred că niciodată nu am fost mai acceptabil pentru Stăpânul meu decât atunci când stăteam în picioare pentru a-i învăța pe acei ascultători în câmp deschis. Acum predic de zece ori mai mulți oameni decât aș fi predicat dacă aș fi fost limitat la biserici.”
„Adevărata convertire înseamnă să te întorci nu numai de la păcat, ci și să nu mai depinzi de neprihănirea făcută de tine însuți.”
„Fie ca numele meu să moară peste tot, fie ca până și prietenii mei să mă uite, dacă prin aceasta cauza binecuvântatului Isus poate fi promovată.”
.