Summary
Evoluția endotermiei a necesitat elaborarea structurală a căilor respiratorii și a suprafețelor de schimb respirator. Prezența unei inimi complet septate la endoterme exclude utilizarea unui control predominant neurogenic al rezistenței vasculare pulmonare, așa cum se observă la reptilele necrocodiliene. Apariția inegalităților de ventilație-perfuzie în căile respiratorii fin subdivizate ale endotermelor a necesitat un control vascular local ca răspuns la \({\text{P}}_{{\text{O}}_{\text{2}}) alveolară predominantă, cu potențial de șunt intrapulmonar de la unitățile respiratorii slab ventilate la cele mai bine ventilate. În circulația pulmonară a broaștelor țestoase nu se observă nicio dovadă a acestui mecanism. Deși necesarul mediu de convecție a aerului este similar la reptile și endoterme la temperaturi corporale similare, iar necesarul mediu de flux sanguin este similar atunci când este ajustat în funcție de diferențele în ceea ce privește capacitatea de O2 a sângelui, multe reptile necrocodiliene prezintă o variație temporală a fluxului sanguin pulmonar în timpul unui anumit ciclu respirator. Șuntul intracardiac de la dreapta la stânga se intensifică odată cu durata perioadei apneice. Astfel de șunturi nu sunt posibile la endoterme din cauza septației cardiace complete. Se prezintă o ipoteză conform căreia șuntul intracardiac poate contribui la epuizarea rezervelor de O2 disponibile în timpul apneei prelungite. Șuntul poate fi privit în mod profitabil ca un șunt de CO2 după faza gazoasă alveolară. Influența rezultată asupra P \({\text{P}}_{{\text{\CO}}_{\text{2}} }\) alveolară și sistemică poate crește legarea O2 la Hb în plămâni, intensificând în același timp descărcarea prin efectul Bohr la nivel tisular. Din această perspectivă, modelele de distribuție a fluxului sanguin la reptile pot fi considerate ca fiind adaptative la apneea prelungită și la frecvența respiratorie mai mică care caracterizează grupul. Aceste diferențe pot fi legate de diferențele în ceea ce privește intensitatea metabolică, frecvența respiratorie și valoarea adaptativă consecventă a mecanismelor de control diferite pentru rezistența vasculară pulmonară la ectoterme și endoterme.
.