Nu e de mirare că ai întârziat. De ce, ceasul ăsta are exact două zile întârziere.
Cupa curată, cana curată! Dă-te jos!
Mad Hatter: Am înnebunit?
Alice: Mă tem că da. Ești complet nebun. Dar îți voi spune un secret. Toți cei mai buni oameni sunt.
Mad Hatter: Trăsura ta, my lady.
Alice: O pălărie?
Mad Hatter: Bineînțeles. Oricine poate merge cu calul sau cu trenul, dar cel mai bun mod absolut de a călători este cu pălăria. Am făcut o rimă?
Când va veni acea zi, voi futterwacken… viguros.
Alice: Îmi pare rău că ți-am întrerupt petrecerea de ziua ta. Mulțumesc.
March Hare: Ziua de naștere? Draga mea copilă, aceasta NU este o petrecere de aniversare.
Mad Hatter: Bineînțeles că nu. Aceasta este o petrecere de ne-aniversare.
Alice: Pălărierul Nebun, de ce este un corb ca un birou?
Pălărierul Nebun: Ai ghicit deja ghicitoarea?
Alice: Nu, mă dau bătută, care este răspunsul?
Mad Hatter: N-am nici cea mai vagă idee.
Ai fost mult mai… „mult mai mult”. Ți-ai pierdut „muchness”-ul.
Există un loc, ca nici un alt loc pe pământ. Un tărâm plin de minuni, mister și pericol. Unii spun că, pentru a supraviețui în el, trebuie să fii nebun ca un pălărier. Ceea ce, din fericire, eu sunt.
Ce cap nefericit de mare ai. Mi-ar plăcea foarte mult să îl pălăriez!
Mad Hatter: Știi de ce mi se spune Pălărierul?
Alice: Pentru că porți o pălărie?
Mad Hatter: Nu. Pentru că sunt mereu acolo când trec pe lângă pălărie, ca să zic așa.
Mad Hatter: M-am gândit la cuvintele care încep cu litera M. Idiot. Revoltă. Crimă. Mmm-malice.
Red Queen: Ei bine, căutăm un cuvânt cu litera A chiar acum. Unde este Alice?
Mad Hatter: Vorbind de Regină, iată un cântecel pe care îl cântam în onoarea ei…
Mad Hatter, Dormouse, The March Hare: „Twinkle twinkle little bat, cât mă întreb unde ești. Sus…”
Mad Hatter, Dormouse, The March Hare: „Sus deasupra lumii tu zbori, ca o tavă de ceai pe cer. Twinkle twinkle twinkle…”
Mad Hatter: Vrei un pic mai mult ceai?
Alice: Ei bine, nu am băut încă, așa că nu pot foarte bine să mai iau.
March Hare: Ah, vrei să spui că nu poți să iei mai puțin.
Mad Hatter: Da. Întotdeauna poți lua mai mult decât nimic.
De ce ești întotdeauna prea mic sau prea înalt?
Alice: Acest lucru este imposibil.
Mad Hatter: Numai dacă tu crezi că este.
March Hare: Începeți cu începutul.
Mad Hatter: Da, da. Și când ajungi la sfârșit… STOP. See?
Alice: Uneori cred în până la șase lucruri imposibile înainte de micul dejun.
Mad Hatter: Aceasta este o practică excelentă.
March Hare: Ia niște vin.
Alice: Nu văd nici un vin.
March Hare: Nu este nici unul. Și tu ești prea tânără.
Alice: Atunci nu a fost foarte frumos din partea ta să mi-l oferi.
March Hare: Nu a fost foarte drăguț din partea „dumneavoastră” să vă așezați fără o invitație! Aceasta este o serată „privată”.
Alice: Ei bine, presupun că nu ar fi trebuit să dau buzna când știu că nu am fost invitată. Dar masa a fost aranjată pentru o mulțime de oameni.
Mad Hatter: Răspunsul meu la asta este atât profund cât și semnificativ: tunde-te!
Jabberwock-ul, cu ochii înflăcărați, Cu fălci care momesc și gheare care prind, Ferește-te de Jabberwock, fiule, Frumosul Bandersnatch Și-a luat sabia vorpalină în mână Lama vorpalină a făcut snicker-snack L-a lăsat mort, și cu capul lui S-a întors galopând. Este vorba despre tine, știi.
Da, da, dar ar trebui să fii pe jumătate nebun ca să mă visezi.
Alice: Stăteam pe malul râului cu uh… cu știi tu cine…
Mad Hatter: EU ȘTIU? *chuckles*
Alice: Vreau să spun C-A-T-ul meu.
Mad Hatter: Teeeea?
* taie o ceașcă de ceai în două*
March Hare: Doar o jumătate de ceașcă, dacă nu te superi.
Mad Hatter: Ce s-a întâmplat, draga mea, nu-ți place ceaiul?
Alice: De ce, da. Îmi place foarte mult ceaiul.
March Hare: Dacă nu-ți place ceaiul, ai putea măcar să faci o conversație politicoasă!
După blestemata de Regină Roșie!
Oh, ceai! Nu m-am „gândit” niciodată la ceai! „Bineînțeles”!
Alice: Ce ceas amuzant! Spune ziua lunii și nu spune cât e ceasul!”
Mad Hatter: De ce ar trebui să o facă? Ceasul TĂU îți spune ce an este?
Alice: Bineînțeles că nu, dar asta pentru că rămâne același an atât de mult timp împreună.
Mad Hatter: Ceea ce este exact cazul cu al MEU.
Mad Hatter: Remarcile personale sunt nepoliticoase?
Alice: Mm-hmm.
Mad Hatter: Egad, înveți câte ceva nou în fiecare zi. Notează-ți asta, Marchy, s-ar putea să-ți fie de folos.
Ultima uhm, ultima dată când o fată pe nume Alice a venit aici din lumea ta a dărâmat întregul House of Cards. Oh, da. A făcut o impresie destul de bună. Deși, a fost acum 150 de ani. Nu poate fi aceeași fată. Nici măcar stridiile nu trăiesc atât de mult.
Alice: Cine ești tu?
Mad Hatter: Un prieten. Sper.
OK, e nebun ca o cutie de broaște.
Încredere în mine. Știu un lucru sau două despre cum e să îți placă oamenii, iar în timp, după multă ciocolată și tort cu cremă, „like” se transformă în „cum îl cheamă?”.
Alice: Am niște bani, dar înțeleg că nu îi folosești aici.
Mad Hatter: Bucăți de hârtie! *suflă* Fără rost.
Mad Hatter: Aș vrea să o păstrez pe mine.
Executorul: Cum dorești. Atâta timp cât pot să ajung la gâtul tău.
March Hare: Atunci ar trebui să spui ceea ce vrei să spui.
Alice: Așa fac, cel puțin – cel puțin vreau să spun ceea ce spun – e același lucru, să știi.
Mad Hatter: Nu e același lucru nici pe departe! Ai putea la fel de bine să spui că „văd ceea ce mănânc” este același lucru cu „mănânc ceea ce văd”!
Mustar! Da, mu- Muștarda? Să nu fim proști! Lămâia, asta e altceva…
Da, asta e! *sigh* Întotdeauna e ora ceaiului.