Unul
Unul este esența lui Tao, energia esențială a vieții, a cărei posesie permite lucrurilor și ființelor să fie cu adevărat ele însele și în acord cu Tao.
Textele taoiste se referă uneori la Tao ca la mamă și la Unu ca la fiu.
Wu și Yu
Wu și Yu sunt non-ființă și ființă, sau ne-având și având. Wu implică, de asemenea, inepuizabilitatea sau nelimitarea. Unii autori sugerează că Wu poate fi experimentat în mod direct de către ființele umane.
Te
Te este de obicei tradus ca virtute, dar această traducere folosește unele idei confucianiste și poate fi confuză.
O altă modalitate de a privi te este o conștientizare a lui Tao împreună cu capacitățile care permit unei persoane să urmeze Tao.
Profesorul Victor Mair sugerează că o traducere mai bună este integritatea. El scrie:
Există ceva fundamental onest și sănătos din punct de vedere psihologic în a fi tu însuți și a păși înainte cu viziunea îndreptată direct în față, în loc să încerci la fiecare pas să satisfaci standarde abstracte de bunătate stabilite de o ortodoxie domnească. Despre asta este vorba în te/de.
Profesorul Victor Mair
Tzu Jan
Tzu Jan este tradus de obicei prin naturalețe sau spontaneitate, dar acest lucru este destul de înșelător.
Un scriitor sugerează să se folosească expresia „ceea ce este în mod natural”, adică starea în care se va afla ceva dacă i se permite să existe și să se dezvolte în mod natural și fără interferențe sau conflicte.
Idealul taoist este de a împlini ceea ce este în mod natural, iar calea pentru a face acest lucru este Wu Wei.
Wu Wei
Metoda de a urma Tao se numește Wu Wei. Aceasta poate fi tradusă prin acțiune necontenită sau non-intervenție naturală.
Wu Wei este uneori tradus prin non-acțiune, dar acest lucru implică în mod greșit că nu se face absolut nimic. Tao Te Ching spune:
Când nu se face nimic, nimic nu rămâne nefăcut.
Tao Te Ching
Wu Wei înseamnă a trăi sau a merge împreună cu adevărata natură a lumii – sau cel puțin fără a obstrucționa Tao – lăsând lucrurile să-și urmeze cursul lor natural.
Astfel, taoiștii trăiesc vieți de echilibru și armonie. Ei își găsesc drumul prin viață în același mod în care un râu care curge prin mediul rural își găsește cursul său natural.
Lumea este un vas spiritual și nu se poate acționa asupra ei;
cel care acționează asupra ei o distruge.Tao Te Ching
Acest lucru nu împiedică o persoană să trăiască o viață proactivă, dar activitățile sale ar trebui să se încadreze în tiparul natural al universului și, prin urmare, trebuie să fie complet detașate și dezinteresate și să nu fie determinate de ego.
Activitatea perfectă nu lasă nici o urmă în urma ei; vorbirea perfectă este ca un lucrător de jad a cărui unealtă nu lasă nici o urmă.
Tao Te Ching
Acest lucru implică faptul că taoiștii adoptă o atitudine asemănătoare cu doctrina lui Voltaire (cu intenție satirică) conform căreia „Totul este spre bine în această cea mai bună dintre toate lumile posibile.”
Și, cu siguranță, taoismul pur cere indivizilor să trăiască pornind de la premisa că lumea funcționează corect și că, prin urmare, nu ar trebui să interfereze cu ea.
Yin Yang
Simbolul Yin Yang
Yin Yang este principiul forțelor naturale și complementare, al modelelor și al lucrurilor care depind unele de altele și care nu au sens pe cont propriu.
Acestea pot fi masculin și feminin, dar ar putea fi întuneric și lumină (ceea ce este mai aproape de sensul original al laturilor întunecate și luminoase ale unui deal), umed și uscat sau acțiune și inacțiune.
Acestea sunt opuse care se potrivesc perfect și funcționează în armonie perfectă. Puteți vedea acest lucru uitându-vă la simbolul yin yang.
Conceptul yin yang nu este același lucru cu dualismul occidental, deoarece cele două opuse nu sunt în război, ci în armonie.
Acest lucru poate fi văzut foarte clar în simbol: zona întunecată conține o pată de lumină și viceversa, iar cele două opuse sunt împletite și legate între ele în cadrul cercului unificator.
Yin și yang nu sunt statice, echilibrul refluxează și curge între ele – acest lucru este subînțeles în curba curgătoare în care se întâlnesc.
Corpul taoist
Taoiștii văd corpul ca pe o miniatură a universului, plin de Tao. Părțile corpului își au corespondentul în caracteristicile fizice ale universului și:
Corpul, la fel ca și universul mai mare, este condus și trăit de zei – manifestările multifațetate ale spiritului, aspectul vizibil și accesibil al lui Tao pe pământ.
Livia Kohn, Experiența taoistă: An Anthology, 1993
Ch’i
Ch’i sau qi este energia vitală cosmică care permite ființelor să supraviețuiască și le leagă de univers ca întreg.
Qi este materialul de bază a tot ceea ce există. Ea animă viața și furnizează puterea funcțională a evenimentelor. Qi este rădăcina corpului uman; calitatea și mișcarea sa determină sănătatea umană. Qi poate fi discutat în termeni de cantitate, deoarece a avea mai mult înseamnă o funcție metabolică mai puternică. Acest lucru nu înseamnă însă că sănătatea este un produs secundar al stocării unor cantități mari de qi. Mai degrabă, există o cantitate normală sau sănătoasă de qi în fiecare persoană, iar sănătatea se manifestă prin echilibrul și armonia sa, prin moderația și fluiditatea fluxului său. Această curgere este imaginată în texte ca un sistem complex de căi navigabile, cu „Oceanul de qi” în abdomen; râuri de qi care curg prin partea superioară a trunchiului, brațe și picioare; izvoare de qi care ajung până la încheieturi și glezne; și fântâni de qi care se găsesc în degetele de la mâini și picioare. Chiar și un mic punct din acest sistem complex poate influența astfel întregul, astfel încât echilibrul și netezimea de ansamblu reprezintă obiectivul general.
Viața umană este acumularea de qi; moartea este dispersarea sa. După ce au primit un potențial de bază de qi primordial la naștere, oamenii, pe tot parcursul vieții, trebuie să îl întrețină. Ei fac acest lucru atrăgând qi postnatal în corp din aer și hrană, precum și de la alte persoane prin interacțiunea sexuală, emoțională și socială. Dar ei pierd qi și prin respirarea aerului viciat, prin supraîncărcarea corpului cu mâncare și băutură și prin implicarea în emoții negative și interacțiuni sexuale sau sociale excesive.
Livia Kohn, Sănătate și viață lungă: The Chinese Way
Imortalitatea
Imortalitatea nu înseamnă a trăi veșnic în corpul fizic actual.
Ideea este că, pe măsură ce taoistul se apropie din ce în ce mai mult de natură de-a lungul vieții sale, moartea este doar pasul final în realizarea unității complete cu universul.
Imortalitatea spirituală, scopul taoismului, ridică practicile la un nivel și mai înalt. Pentru a o atinge, oamenii trebuie să transforme tot qi-ul lor în qi primordial și să procedeze la rafinarea acestuia la niveluri mai subtile. Acest qi mai fin se va transforma în cele din urmă în spirit pur, cu care practicanții se identifică din ce în ce mai mult pentru a deveni oameni-spirit transcendentali. Calea care duce acolo implică meditație intensivă și antrenament în transă, precum și forme mai radicale de dietă și alte practici de longevitate. Nemurirea implică depășirea tendințelor naturale ale corpului și transformarea acestuia într-un alt tip de qi-constelație. Rezultatul este o ocolire a morții, astfel încât sfârșitul corpului nu are niciun impact asupra continuității persoanei-spirit. În plus, practicanții dobândesc puteri suprasenzoriale și, în cele din urmă, obțin reședința în paradisuri minunate din alte lumi.
Livia Kohn, Sănătate și viață lungă: The Chinese Way
Pentru a vedea acest conținut trebuie să aveți instalate atât Javascript, cât și Flash. Vizitați BBC Webwise pentru instrucțiuni complete
Cunoaștere și relativitate
Cunoașterea umană este întotdeauna parțială și afectată de punctul de vedere al persoanei care pretinde această cunoaștere. Nu poate exista niciodată o singură cunoaștere adevărată, ci doar agregarea nenumăratelor puncte de vedere diferite.
Pentru că universul este mereu în schimbare, astfel și cunoașterea este mereu în schimbare.
Cel mai aproape de aceasta o ființă umană poate ajunge este cunoașterea care este în concordanță cu Tao. Dar aceasta este o capcană, deoarece Tao care poate fi cunoscut nu este Tao. Adevărata cunoaștere nu poate fi cunoscută – dar poate că poate fi înțeleasă sau trăită.
.