Dec. 16, 1999 (Urbana, Ill.) – Cercetătorii ar fi putut găsi în sfârșit un călcâi al lui Ahile pentru unele bacterii rezistente la antibiotice, iar rezultatele ar putea conduce la o nouă clasă de antibiotice care să ucidă aceste insecte periculoase, conform rezultatelor raportate în numărul din 17 decembrie al revistei Science.
Dozele mici ale unui conservant alimentar numit nisin Z ucid bacteriile prin legarea la o componentă a membranei lor celulare și făcând găuri în celulă, iar bacteriile nu par a fi capabile să evolueze modalități de a se apăra de acest medicament în modul în care se feresc uneori de antibioticele convenționale, spun autorii.
Nisin Z, care este produs de Lactococcus lactis, o specie de bacterie care se găsește în lapte și brânză, a fost folosit ca conservant alimentar timp de aproape 50 de ani. Acest lucru se datorează faptului că până și doze mici de aceasta pot ucide bacteriile carecontaminează alimentele, iar cercetătorii știu de mult timp că nu este toxică pentru oameni. Dar, până de curând, cercetătorii știau prea puțin despre modul în care acesta ucide bacteriile, spune coautorul studiului, Eefjan Breukink, PhD, pentru WebMD. Breukink este apostoldoctorand la Universitatea Utrecht din Olanda.
Cercetătorii au fost deosebit de curioși să afle de ce nisin Z era mult mai toxică pentru bacterii decât alte molecule cu structuri chimice similare. Nisin Z este un membru al unei clase de molecule numite peptide, care sunt mici molecule proteice-likemolecule. În ultimele decenii, s-a descoperit că mai multe peptide ucid bacteriile,dar nisin Z era mult mai puternică decât alte peptide antibacteriene care fuseseră studiate, spune Breukink. „Adevărata întrebare a fost de ce este nisinul atât de activîn comparație cu alte tipuri”, spune el.
Cercetătorii știau deja că nisinul Z formează găuri în membranele bacteriene, dar nu știau cum. Pentru a afla, ei au comparat cât de bine nisinZ făcea găuri în membranele bacteriene, spre deosebire de membranele artificiale.Nisin a funcționat bine doar în membranele adevărate, sugerând că membranelor artificiale le lipsea o componentă cheie, spune Breukink.
Cel component lipsă era o moleculă grasă numită lipid II. Autorii au arătat că nisin Z nu se poate lega de membrane și nu poate face găuri atunci când membranele sunt tratate cu puternicul antibiotic vancomicina, care blochează contactul nisin Z cu lipidul II. „Acesta a fost experimentul cheie”, spune Breukinks.