La începutul anilor 1900, au fost construite multe școli în aer liber, în încercarea de a combate creșterea generalizată a tuberculozei. Convingerea că aerul liber și ventilația erau esențiale în combaterea epidemiei, a inspirat crearea cuștilor pentru copii.
În 1906, conform recomandărilor unui medic care insista pentru nevoia de aer proaspăt pentru bebeluși, Eleanor Roosevelt, o tânără mamă în vârstă de 21 de ani, a atașat la fereastra sa din New York un coș de lemn cu grilă de sârmă pentru siestele Annei, primul ei copil născut în același an; dar cartierul, alertat de țipetele continue ale copilului – același sfat medical care era de a lăsa copilul să țipe sau să plângă -, a amenințat-o pe mamă că va alerta Societatea din New York pentru prevenirea cruzimii față de copii. Mai târziu, soția celui de-al 32-lea președinte al Statelor Unite a relatat cum a fost șocată de reacția vecinilor, în timp ce ea se credea o mamă modernă.
Eleanor Roosevelt a scris în autobiografia sa că, în 1908, și-a așezat fiica Anna într-un „fel de cutie cu sârmă pe laterale și în partea de sus”, pe una dintre ferestrele din spate, în timpul somnului de dimineață. Ea scrie că a făcut acest lucru pentru că aerul proaspăt era necesar.
În 1922, o cerere de brevet privind o „cușcă portabilă pentru copii” a fost depusă de Emma Read. Această cușcă era destinată să fie suspendată pe marginea exterioară a unei ferestre, în care urma să fie așezat bebelușul.
Utilizarea cuștilor pentru bebeluși a câștigat o mare popularitate în Londra în anii 1930. Instalația fusese creată pentru copiii care locuiau în orașe fără grădini. Aceste cuști pentru bebeluși erau oferite de comunitățile de cartier, precum Chelsea Baby Club, fiecărui membru care nu avea o grădină. În 1935, Institutul Regal al Arhitecților Britanici a consacrat elementul balcons pour bébés ca fiind esențial pentru fiecare locuință a clasei de mijloc, citând totodată exemplul inițiativei Chelsea Baby Club. La începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, Bătălia din Marea Britanie condusă de Luftwaffe a pus capăt folosirii cuștilor pentru bebeluși în toată Londra. Dar ele au apărut din nou începând cu 1953.
În cele din urmă, vânzarea de cuști pentru copii a scăzut progresiv până la mijlocul anilor 1900, probabil din cauza preocupărilor legate de siguranță și a creșterii traficului auto urban.
.