Secretul dimensiunilor impresionante ale mega-dinozaurilor ar putea fi faptul că reptilele au folosit mai multă energie pentru a crește și mai puțină pentru a-și menține corpul cald, în comparație cu alte creaturi. Un nou model ar putea ajuta la explicarea modului în care unii dinozauri, cum ar fi sauropodele cu gât lung, ar fi putut atinge mase de aproximativ 60 de tone – de aproximativ opt ori mai mare decât masa unui elefant african, cel mai mare animal terestru care trăiește în prezent. Cei doi factori principali care determină dimensiunea vertebratelor sunt cantitatea de hrană disponibilă și modul în care creatura își consumă energia, a declarat cercetătorul Brian K. McNab, paleontolog la Universitatea din Florida. De exemplu, elefanții pot fi destul de mari pentru că se hrănesc cu iarbă, o sursă de hrană relativ abundentă, spre deosebire, de exemplu, de nectarul pe care îl consumă păsările colibri și albinele, a spus McNab. Cheltuielile energetice depind în parte de modul în care un organism își controlează temperatura corpului. Mamiferele și păsările, care au sângele cald, trebuie să cheltuiască energie pentru a-și menține constantă temperatura internă a corpului și, prin urmare, au o rată metabolică ridicată. Dar creaturile cu sânge rece, cum ar fi reptilele, se bazează pe mediul înconjurător pentru a obține căldură corporală, iar temperatura lor internă fluctuează în funcție de condițiile din jur. Animalele cu sânge cald trebuie să mănânce mult mai mult decât cele cu sânge rece pentru a-și produce propria căldură corporală. Dacă dinozaurii erau cu sânge cald sau cu sânge rece a fost o problemă intens dezbătută de paleontologi. McNab a încercat să răspundă la această întrebare analizând ce resurse alimentare erau disponibile pentru dinozauri și a inclus acest factor în modelul său care descrie modul în care dimensiunea vertebratelor, cheltuielile energetice și resursele alimentare sunt legate între ele. Dacă resursele erau mult mai abundente în Era Mesozoică – perioada în care au trăit dinozaurii – decât în prezent, ar fi fost posibil ca dinozaurii să aibă sângele cald, chiar dacă ar fi trebuit să mănânce mult pentru a-și menține temperatura corpului. Într-adevăr, balenele albastre, cele mai mari creaturi despre care se crede că au trăit vreodată pe Pământ, au sânge cald. Ele își alimentează corpurile de 160 de tone hrănindu-se din resursele abundente din mediul marin. Cu toate acestea, McNab a concluzionat că acesta nu a fost cazul dinozaurilor. „Cred că era imposibil să aibă rate metabolice foarte mari, precum mamiferele și păsările, pur și simplu pentru că resursele nu erau acolo”, a declarat el pentru LiveScience. De exemplu, în Mesozoic nu existau ierburi, care sunt o sursă majoră de hrană pentru erbivore, a spus McNab. „Cum se face că dinozaurii au devenit mai mari decât mamiferele dacă resursele erau fie egale, fie mai sărace decât în prezent? Argumentul meu este că acest lucru se datorează faptului că au luat cea mai mare parte din energia pe care o consumau și au pus-o în creștere, mai degrabă decât în menținerea unei temperaturi corporale ridicate”, a spus el. Așadar, dinozaurii aveau sângele rece? Nu chiar, a spus McNab. El crede că dinozaurii erau „homeotermici”, undeva între sângele cald și sângele rece. Ei nu aveau o rată metabolică ridicată, dar temperatura lor internă nu fluctua ca cea a creaturilor cu sânge rece. În schimb, mărimea lor pur și simplu le menținea temperatura corpului constantă. „Când ești atât de mare, nu te poți răci rapid așa cum o face o șopârlă mică”, a spus McNab. „Ai un volum mare și ai o suprafață relativ mică. Și astfel, dacă ești cald, vei rămâne cald, cu excepția cazului în care se întâmplă ceva neprevăzut.” Studiul a fost publicat online în revista Proceedings of the National Academy of Sciences pe 6 iulie.
- Toate despre dinozauri
- Dinosaurs Get Downsized
- Galerie de imagini: Desene cu dinozauri
Știri recente
.