Cum să gestionați zilele de boală și diabetul

Sunteți sigur că pacientul cu diabet zaharat știe cum să gestioneze boala?

Pentru o persoană cu diabet zaharat poate fi deosebit de dificil să gestioneze boala. Boala pune un stres suplimentar asupra organismului și crește nivelul de hormoni, care, la rândul său, determină creșterea nivelului de glucoză din sânge (Bg). O creștere a dozei de medicamente sau medicamente suplimentare pot fi necesare atunci când un pacient cu diabet zaharat este bolnav.

Pacienții trebuie să monitorizeze cu atenție nivelul glicemiei în timpul unei boli. Dacă glicemia este crescută, pacientul trebuie să testeze dacă are cetone și să NU ÎNCETEZE să ia medicamente sau insulină. Indicați-le pacienților să vă contacteze dacă au cetone moderate sau mari după administrarea de insulină suplimentară, dacă au vărsături persistente sau dacă nu sunt siguri cum să își ia medicamentele în timp ce sunt bolnavi.

Cetoacidoza diabetică

Este important să discutați cetoacidoza diabetică cu pacienții cu diabet de tip 1. Cetoacidoza diabetică este o complicație gravă care apare atunci când organismul produce niveluri foarte ridicate de acizi în sânge, numiți cetone. Cetoacidoza diabetică se dezvoltă atunci când există prea puțină insulină în organism. În mod normal, insulina joacă un rol-cheie în a ajuta la reglarea zahărului (glucoza) și este o sursă majoră de energie pentru mușchi și alte țesuturi. Fără suficientă insulină, organismul începe să descompună grăsimile ca și combustibil alternativ. La rândul său, acest proces produce acizi toxici în fluxul sanguin, numiți cetone, care se pot acumula în sânge și, în cele din urmă, se pot „revărsa” în urină. Dacă nu este tratată, această situație poate duce la cetoacidoză diabetică. Persoanele cu cel mai mare risc de cetoacidoză diabetică (DKA) sunt cele cu diabet de tip 1 și cele cu vârsta mai mică de 19 ani.

Semnele și simptomele cetoacidozei diabetice se dezvoltă adesea rapid, uneori în decurs de 24 de ore. Acestea includ sete excesivă, urinare frecventă, greață și vărsături, dureri abdominale, pierderea poftei de mâncare, slăbiciune sau oboseală, dificultăți de respirație, respirație cu miros de fructe și confuzie. Semnele mai specifice ale cetoacidozei diabetice, care pot fi detectate prin intermediul kiturilor de testare a sângelui și a urinei la domiciliu, includ niveluri ridicate de zahăr în sânge pe un glucometru și niveluri ridicate de cetonă în urină.

Simptomele cetoacidozei diabetice le pot imita pe cele ale gripei, astfel încât poate fi dificil de știut dacă este vorba de o infecție virală sau de o problemă de sănătate mai gravă. Dacă un pacient se simte bolnav sau stresat, sau dacă a avut recent o boală sau o accidentare, nivelul de zahăr din sânge trebuie verificat des. Informați pacienții să contacteze imediat furnizorul de asistență medicală în cazul în care vomită și nu pot tolera nicio mâncare sau lichid, dacă nivelul glicemiei este mai mare decât intervalul țintă și nu răspunde la tratamentul la domiciliu sau dacă nivelul cetonilor din urină este moderat sau ridicat.

Pacienții trebuie să solicite asistență medicală de urgență dacă nivelul glicemiei este în mod constant mai mare de 300 miligrame pe decilitru (mg/dL) sau 16,7 milimoli pe litru (mmol/L), dacă au exces de cetone în urină și nu pot ajunge la furnizorul de asistență medicală primară pentru sfaturi sau dacă prezintă multiple semne și simptome de cetoacidoză diabetică. Informați pacienții că cetoacidoza diabetică netratată poate fi fatală.

Boala poate declanșa cetoacidoza diabetică. O infecție sau o boală, cum ar fi pneumonia sau o infecție a tractului urinar, poate determina organismul să producă anumiți hormoni, cum ar fi adrenalina, care pot acționa împotriva insulinei. Cetoacidoza diabetică poate fi, de asemenea, rezultatul unor tratamente cu insulină ratate sau al unei terapii cu insulină inadecvate, care poate cauza niveluri scăzute de insulină. În plus, stresul, traumele fizice sau emoționale, o intervenție chirurgicală recentă, febra mare, infarctul, accidentul vascular cerebral și abuzul de alcool și droguri pot duce, de asemenea, la cetoacidoză diabetică.

O complicație frecventă a cetoacidozei diabetice este nivelul scăzut al zahărului din sânge (hipoglicemie), cauzat de insulina care permite zahărului să intre în celule. O altă complicație este nivelul scăzut al potasiului (hipokaliemie), din cauza lichidelor și a insulinei utilizate pentru tratarea cetoacidozei diabetice. Acest lucru poate afecta inima, mușchii și nervii. Ajustarea prea rapidă a nivelului de zahăr din sânge poate produce umflarea creierului (edem cerebral), care este mai frecventă la copii, în special la cei cu diabet recent diagnosticat. (Pentru mai multe informații, vezi capitolul Cetoacidoză diabetică).

Comă hiperosmolară

Este important să se discute despre coma hiperosmolară cu pacienții cu diabet de tip 2. Această afecțiune care pune în pericol viața necesită atenție medicală imediată. Coma hiperosmolară nonchetotică este o complicație a sindromului hiperosmolar hiperglicemic nonchetotic (HHNS), în care organismul încearcă să se debaraseze de excesul de glucoză din sânge prin eliminarea acesteia prin urină. Dacă nu este tratată, poate duce la convulsii, comă și deces.

Cei care prezintă risc includ pacienții în vârstă, persoanele al căror diabet este slab monitorizat, pacienții cu infecții sau care au suferit un atac de cord, accident vascular cerebral, insuficiență renală sau tiroidă hiperactivă, persoanele cu probleme de abuz de substanțe, cei care au suferit recent o operație și pacienții care utilizează diuretice, anticonvulsivante, steroizi și medicamente chimioterapeutice. Următoarele simptome pot apărea înainte de debutul comei: Bg >600 mg/dl, gură uscată, piele caldă, absența transpirației, febră, crampe la picioare, confuzie, somnolență, halucinații, pierderea vederii, urinare frecventă sau slăbiciune pe o parte a corpului.

Teste cheie de laborator și imagistice

Un furnizor de servicii medicale care suspectează cetoacidoza diabetică trebuie să pună următoarele întrebări: „Care sunt semnele și simptomele dumneavoastră? Când au apărut pentru prima dată? Se înrăutățesc? Ați fost diagnosticat cu diabet? V-ați verificat recent nivelul de zahăr din sânge? V-ați verificat recent nivelul cetonilor? V-ați pierdut pofta de mâncare? Aveți probleme de respirație? Aveți dureri în piept? Ați avut vreo boală sau infecție înainte de aceste simptome? Ați suferit recent vreun stres sau traumă? Ați consumat alcool sau droguri recreaționale înainte de aceste simptome? Cât de atent ați urmat planul de tratament pentru diabet? Cât de bine a fost gestionat diabetul dumneavoastră în perioada anterioară acestor simptome?”

Dacă se suspectează cetoacidoza diabetică, efectuați un examen fizic și diverse analize de sânge pentru a determina ce a declanșat cetoacidoza diabetică și ce daune rezultă. Testele de sânge trebuie să măsoare nivelul de zahăr din sânge, nivelul cetonilor, aciditatea sângelui (deoarece excesul de cetone în sânge îl face acid). Testele suplimentare pot include teste ale electroliților din sânge, analize de urină, o radiografie toracică și o electrocardiogramă.

Diagnosticul de comă hiperosmolară se bazează pe semnele vitale, testele de glicemie, electroliți și funcția renală, o radiografie toracică, teste de urină și EKG.

Managementul și tratamentul bolii

Dacă se pune diagnosticul de cetoacidoză diabetică, tratamentul este asigurat printr-o abordare în trei puncte, în serviciul de urgență sau ca pacient internat în spital. Tratamentul include înlocuirea lichidelor (terapie IV pentru rehidratarea și înlocuirea lichidelor pierdute prin urinare excesivă și pentru a dilua excesul de glucoză din sânge), înlocuirea electroliților (pentru a asigura buna funcționare a inimii, a mușchilor și a celulelor nervoase) și terapia cu insulină prin venă (IV) (pentru a inversa cauza cetoacidozei diabetice și pentru a se asigura că sângele nu mai este acid).

Tratamentul comei hiperosmolare include înlocuirea lichidelor și a mineralelor și terapia cu insulină pe cale intravenoasă, precum și tratamentul pentru cauza care stă la baza comei. Dacă se suspectează o infecție, se va administra un antibiotic intravenos. Coma hiperosmolară poate fi prevenită prin monitorizarea regulată a glicemiei și prin gestionarea diabetului și a glicemiei în timpul perioadelor de boală.

Plan de tratament pentru pacienții cu diabet zaharat de tip 1

Tăiați insulina cu acțiune prelungită, chiar dacă nu mâncați.
Tăiați insulina cu acțiune scurtă, pentru a scădea Bg ridicată, cu alimente.
Monitorizați Bg la fiecare 2 – 4 ore.
Dacă Bg > 250 mg/dl, verificați urina pentru cetone.
Dacă Bg este crescută și cetonele sunt pozitive, trebuie să vă măriți doza de insulină.
Dacă nu mâncați în mod normal, înlocuiți mesele cu alimente ușor de digerat sau lichide în limita numărului corect de CHO pentru acel moment al zilei.
Beți multe lichide.
Dacă aveți grețuri, luați 15 grame de CHO pe oră. Acest lucru poate fi sub formă de înghețată/jeleu (normal, nu fără zahăr), suc/soda (normal), compot de mere, iaurt înghețat sau pâine prăjită.
Dedeshidratarea poate rezulta din diaree. Înlocuiți lichidele pierdute cu băuturi din oră în oră.
Dacă apar vărsături continue, solicitați sfatul medicului deoarece vă puteți deshidrata rapid.

Plan de tratament pentru pacienții cu diabet zaharat de tip 2

Monitorizați Bg la fiecare 4-6 ore.
Continuați medicația pentru diabet sau insulina. Dacă Bg sunt ridicate timp de 48 de ore sau mai mult, cereți sfatul medicului, deoarece este posibil să aveți nevoie de o creștere a medicației.
Continuați să mâncați, dar înlocuiți mâncarea normală cu alimente ușor digerabile, hrănitoare.
Băuturați multe lichide.
Dacă vă este greață, luați CHO sub formă de înghețată/jeleu (normal, nu fără zahăr), suc/soda (normal, nu fără zahăr), compot de mere, suc de fructe, iaurt înghețat sau pâine prăjită. Glucoza este absorbită dacă este luată încet, în cantități mici.
Maladia și diareea pot provoca deshidratare. Este important să preveniți acest lucru prin înlocuirea lichidelor pierdute cu băuturi din oră în oră.
Dacă apar vărsături continue, cereți sfatul medicului, deoarece vă puteți deshidrata rapid.

Ce dovezi există?

Chase, H.P. „Understanding diabetes”. 2002.

Walsh, J. „Pomparea insulinei”. 1994.