Zach Galifianakis face o glumă cu Ax.
YouTube
Cel mai comun stereotip al limbii populare negre este pronunțarea cuvântului „ask” ca „ax”. „Ax” a primit o reputație proastă de ani de zile. Pronunță „ask” ca „ax”, și imediat mulți vor presupune că ești sărac, negru și needucat. Primul cancelar al școlilor afro-americane din New York, Dr. Richard R. Green, l-a pus pe lista sa de „demoni ai vorbirii”. El a insistat ca „topor” să fie eradicat din vocabularul elevilor.
Garrard McClendon, profesor la Chicago State University, este autorul cărții Ax or Ask? The African American Guide to Better English (Ghidul afro-americanilor pentru o engleză mai bună). El spune că părinții săi erau conștienți de stigmatul legat de „ax” și l-au învățat că există un timp și un loc pentru a-l folosi.
„Când ești cu prietenii tăi mici, poți vorbi în orice fel vrei să vorbești, bine? Dar în momentul în care ajungi la un concurs de ortografie sau la un interviu de angajare, schimbă repede”, își amintește McClendon. „I-am învățat și pe copiii mei să facă acest lucru.”
Două comedie de schiță Keegan-Michael Key și Jordan Peele glumesc că, deoarece sunt pe jumătate albi, ei schimbă în mod constant de la un loc la altul. „Dacă se întâmplă de patru ori într-o propoziție”, spune Key, „probabil că o să primești două axe, două întrebări.”
Călăuzind unul peste celălalt, ei adaugă:
„Dar când un polițist vine la tine, cu siguranță folosești o mulțime de „întreabă”.’
„Întreabă, ofițer, întreabă!”
Keegan-Michael Key și Jordan Peele vorbesc despre Ax vs. Ask cu Shereen Marisol Meraji de la NPR. Sonari Glinton/NPR hide caption
toggle caption
Sonari Glinton/NPR
Keegan-Michael Key și Jordan Peele vorbesc despre Ax vs. Ask cu Shereen Marisol Meraji de la NPR.
Sonari Glinton/NPR
„Orice vreți să mă întrebați, voi fi fericit să vă răspund, domnule ofițer.”
Jesse Sheidlower, președintele Societății Americane de Dialect, spune că „ax” este folosit de o mie de ani. „Nu este un lucru nou; nu este o greșeală”, spune el. „Este o caracteristică obișnuită a limbii engleze.”
Sheidlower spune că se poate urmări „ax” până în secolul al VIII-lea. Pronunția derivă din verbul din engleza veche „acsian”. Chaucer a folosit „ax”. Se găsește în prima traducere completă a Bibliei în limba engleză (Biblia Coverdale): „‘Axe și se va da.”
„Deci, în acel moment, nu era un semn al oamenilor care nu erau foarte educați sau al oamenilor care făceau parte din clasa muncitoare”, spune John Rickford, lingvist la Universitatea Stanford. El spune că este greu de precizat de ce „ax” a încetat să mai fie popular, dar a rămas pe loc în sudul Americii și în Caraibe, de unde este originar. Dar „în timp a devenit un marker de identitate”, spune el.
Indienii din Africa de Sud, negrii din Caraibe și afro-americanii folosesc „ax”. Rickford spune că este imperiul care lovește înapoi: să iei o limbă care a fost impusă și să ți-o faci proprie. El adaugă că eliminarea unor cuvinte precum „ax” poate ajuta pe cineva să se descurce mai bine la un interviu pentru un loc de muncă, „dar nu neapărat să se descurce mai bine în ceea ce privește oamenii cu care umbli sau nu neapărat să se descurce mai bine în ceea ce privește afirmarea propriei identități”. Trebuie să vă amintiți că multe dintre aceste varietăți lingvistice sunt învățate în casele oamenilor. Este modul în care vorbeau mamele, tații și prietenii lor. Nu cred că vreun lingvist îți recomandă să scapi de limba ta vernaculară, pentru că ai nevoie de ea – într-un fel – pentru sufletul tău.”
Versatilitatea lingvistică este ideală, spune Rickford, interschimbând „ax” și „ask” în funcție de context: code switching. Dar, adaugă el, nu este nimic în neregulă din punct de vedere tehnic să spui „ax” – doar că nu mai este considerat limba engleză curentă.
.