Arsenic: Element metalic care formează o serie de compuși otrăvitori, arsenicul se găsește în natură la niveluri scăzute, mai ales în compuși cu oxigenul, clorul și sulful. Aceștia se numesc compuși anorganici ai arsenicului. În plante și animale, arsenicul se combină cu carbonul și hidrogenul. Acesta se numește arsenic organic. Arsenicul organic este, de obicei, mai puțin dăunător decât arsenicul anorganic.
Cei mai mulți compuși ai arsenicului nu au miros sau gust deosebit.Compușii anorganici ai arsenicului sunt utilizați în principal pentru conservarea lemnului. Ei sunt, de asemenea, folosiți la fabricarea insecticidelor și a erbicidelor. Minereurile de cupru și plumb conțin cantități mici de arsenic.
Când arsenicul intră în mediul înconjurător, nu se evaporă. El ajunge în aer atunci când materialele contaminate sunt arse. Se depune din aer în sol, unde nu se descompune, dar se poate schimba dintr-o formă în alta. Majoritatea compușilor de arsenic se pot dizolva în apă. Peștii și crustaceele acumulează arsenic organic în țesuturile lor, dar cea mai mare parte a arsenicului din pește nu este toxic.
Expunerea la arsenic poate proveni din:
- Respirarea aerului de la locul de muncă cu rumeguș sau a fumului de ardere a lemnului care conține arsenic
- Ingerarea apei, solului sau aerului contaminat la locurile de depozitare a deșeurilor
- Ingerarea apei, solului sau aerului contaminat în apropierea zonelor cu conținut natural ridicat de arsenic
Arseniul anorganic este o otravă pentru om. Arsenicul organic este mai puțin dăunător. Nivelurile ridicate de arsenic anorganic din alimente sau apă pot fi fatale. Un nivel ridicat este de 60 de părți de arsenic la un milion de părți de alimente sau apă (60 ppm). Arsenicul dăunează multor țesuturi, inclusiv nervilor, stomacului și intestinelor și pielii. Respirarea unor niveluri ridicate vă poate da dureri de gât și plămâni iritați.
Nivelurile mai mici de expunere la arsenic anorganic pot provoca:
- Greață, vărsături, și diaree
- Diminuarea producției de globule roșii și albe din sânge
- Ritm cardiac anormal
- Deteriorarea vaselor de sânge
- O senzație de „înțepături și ace” la nivelul mâinilor și picioarelor
Expunerea pe termen lung la arsenic anorganic poate duce la o întunecare a pielii și la apariția unor mici „cornițe” sau „negi” pe palme, tălpile și pe trunchi. Contactul direct cu pielea poate provoca roșeață și umflături.
Arsenicul este un carcinogen (agent cancerigen) cunoscut. Respirarea arsenicului anorganic crește riscul de cancer pulmonar. Ingerarea arsenicului anorganic crește riscul de cancer de piele și de tumori ale vezicii urinare, rinichilor, ficatului și plămânilor.
Testele pot măsura expunerea unei persoane la niveluri ridicate de arsenic. Aceste teste nu sunt efectuate în mod obișnuit în cabinetul unui medic. Arsenicul poate fi măsurat în urină. Acesta este cel mai fiabil test pentru expunerea la arsenic. Deoarece arsenicul rămâne în organism doar puțin timp, trebuie să se facă testul la scurt timp după expunere. Testele pe păr sau pe unghii pot măsura expunerea la niveluri ridicate de arsenic în ultimele 6-12 luni. Aceste teste nu sunt foarte utile pentru expunerile la niveluri scăzute. Aceste teste nu prezic dacă veți avea efecte nocive asupra sănătății.
Agenția pentru Protecția Mediului din SUA (EPA) stabilește limite pentru cantitatea de arsenic pe care sursele industriale o pot elibera. Aceasta a restricționat sau anulat multe utilizări ale arsenicului în pesticide și ar putea restricționa și mai multe. EPA a stabilit o limită de 0,05 părți pe milion (ppm) pentru arsenicul din apa potabilă. EPA ar putea reduce și mai mult această limită. US Occupational Safety and Health Administration (OSHA) a stabilit o limită de expunere maximă admisibilă pentru arsenicul din aerul de la locul de muncă de 10 micrograme pe metru cub (µg/m³).
SLIDESHOW
Bolile de inimă: Cauzele unui atac de cord Vezi Slideshow