Limbajul figurat face parte din comunicarea noastră de zi cu zi. Este modul de exprimare în care o idee este comunicată prin intermediul alteia, iar termenii folosiți au o legătură cu ideea originală. Această formă de limbaj este cunoscută și sub numele de sens figurat și este folosită pe scară largă în textele literare, în special în poezie. Sensul figurat se opune sensului literal, în care cuvintele sunt folosite cu sensul lor strict.
Astfel, în sens literal am spune „mi-e foarte sete”, iar în sens figurat am spune „mor de sete”. În general, sensul figurat este folosit pentru a conferi o expresivitate deosebită limbii și, în același timp, este un mod de a spune ceva cu o anumită intensitate și originalitate. Se mai folosește și pentru a da imaginea unei idei.
Expresii care se limitează
Gândiți-vă la cineva care vrea să spună ceva, dar decide să se abțină din anumite motive. În acest caz, s-ar spune „își mușcă limba” (aici imaginea de a-și mușca limba este echivalentă cu a tăcea). Acest tip de locuțiune nu prezintă dificultăți în rândul vorbitorilor unei limbi, deși poate crea confuzie în rândul persoanelor care învață o limbă. Este foarte probabil ca un străin care nu stăpânește bine spaniola să fie derutat de afirmații precum „morirse de hambre”, „tener la lengua larga” sau „partirse de risa”.
Diferite utilizări ale sensului figurat
Când vorbesc colocvial, cei implicați într-o conversație recurg la sensul figurat pentru a da emfază unui mesaj sau pentru a exprima un sens ironic al unei idei. Să ne imaginăm că, într-un grup de colegi, există unul care este caracteristic pentru a fi irascibil, iar în această împrejurare există cineva care spune că „leul este pe cale să răcnească” (în acest caz, referindu-se la individul care are o dispoziție proastă).
În contextul informației jurnalistice, apar expresii cu sens figurat, obținându-se astfel un impact informativ mai mare („El Madrid tira el campeonato por la borda” sau „el corredor llegó a la meta hecho polvo”).
În domeniul literaturii
În literatură este foarte frecventă folosirea unor artificii stilistice prin care se urmărește înfrumusețarea limbii și conferirea unei dimensiuni diferite de cea obișnuită. În acest fel, metaforele, metonimiile și alte artificii pot fi folosite pentru a da cuvintelor un sens figurat (de exemplu, „angoasa scriitorului în fața paginii albe”).
În poezie, sensul figurat capătă o dimensiune mai elaborată, căci poetul asociază cuvintele cu idei care depășesc limbajul obișnuit.