Din latinescul res publica („lucru public”), republica este o formă de organizare a statului. Într-o republică, autoritatea supremă deține funcția pe o perioadă determinată și este aleasă de cetățeni, fie direct, fie prin intermediul parlamentului (ai cărui membri sunt, de asemenea, aleși de popor).
Prin extensie, statul care este organizat în acest mod și toate regimurile nemonarhice sunt cunoscute sub denumirea de republică. O altă utilizare a termenului se referă la corpul politic al societății și la cauza publică (de exemplu: „Corupția miniștrilor este un atac la republică”, „Republica nu poate suporta maltratarea funcționarilor săi”).
Canalul principal de participare a cetățenilor în republică este votul. Alegerile trebuie să fie libere, iar votul trebuie să fie secret. În acest fel, cetățenii își pot exercita participarea fără presiuni sau condiționări.
Este de remarcat faptul că multe state care, de-a lungul istoriei, s-au numit republici, nu au permis cetățenilor lor să participe la alegeri și nu au respectat drepturile omului. Acesta este cazul unor state totalitare precum China sau fosta Uniune a Republicilor Socialiste Sovietice (U.R.S.S.). Similar este și cazul republicilor islamice, care se bazează pe Coran și nu pe Iluminism (deci pe credință și convingeri religioase).
Alte principii fundamentale pentru funcționarea republicii sunt, pe lângă participarea politică activă a cetățenilor, împărțirea puterilor, realizarea justiției și urmărirea binelui comun.
Drumul anevoios către democrație
Deși nu există o formă de guvernare care să poată fi considerată ideală, este important ca, în cadrul posibilităților sistematice pe care le avem la dispoziție, să optăm pentru una care să asigure drepturile cetățenilor. Cu toate acestea, pentru ca o țară să ajungă la ordine și să instituie un guvern care să nu fluctueze și care să păstreze pacea și funcționarea normală a diferitelor organe ale teritoriului, ea trebuie să treacă mai întâi prin nenumărate dislocări și dificultăți.
Cum s-a întâmplat în multe alte țări, în Spania a fost nevoie de mulți ani pentru a ajunge la un astfel de regim democratic; atât de mult încât s-au succedat două republici și ambele au fost sparte de o lovitură de stat. Până când, în cele din urmă, a fost stabilită una care este încă în vigoare, în ciuda numeroaselor probleme pe care aceasta le-a presupus.
Prima Republică din Spania a fost proclamată la 11 februarie 1873 și a durat până în 1874 și s-a caracterizat prin faptul că a fost extrem de instabilă, din cauza discordiei intense dintre diferitele tabere care doreau să preia puterea în țară. Trebuie remarcat faptul că, din momentul formării sale și până în următoarele 11 luni, a avut patru președinți; acest proiect s-a prăbușit atunci când, la 3 ianuarie 1874, a avut loc lovitura de stat care a pus capăt Republicii.
Apoi, timp de încă vreo 50 de ani, monarhia a fost instalată pe teritoriul peninsular, până la apariția unei noi revoluții care va da naștere celei de-a doua Republici spaniole, la 14 aprilie 1931, care va culmina cu o nouă lovitură de stat, în urma căreia Francisco Franco a instaurat dictatura și care va fi urmată de mulți ani de moarte și violență în Spania.
După ani atât de tulburi, de mizerie extremă și de privare de toate libertățile, și când Franco a murit, succesorul său, Regele Juan Carlos I, a jurat să respecte Principiile Mișcării Naționale și a promovat Referendumul pentru Reforma Politică care a început Tranziția spaniolă pentru a consolida mai târziu democrația parlamentară.