Thevetia peruviana (Pers.) K. Schum.
Thevetia neriifolia A. Juss. Ex Steud; Cerbera thevetia L.; Cascabela thevetia (L.) Lippold
Denumiri comune
Oleandru galben, arborele de liniște, digoxin, nucă norocoasă, Nerium oleander, clopoței galbeni
Familia
Apocynaceae
Origine
America tropicală
Distribuție naturalizată (globală)
Localizările în care Thevetia peruviana este naturalizată includ multe insule din Pacific
Introdusă, naturalizată sau invazivă în Africa de Est
Thevetia peruviana este naturalizată în unele părți din Kenya (A.B.B.R. Witt pers. obs.) și invazivă în părți din Tanzania (Henderson 2002) și Uganda (A.B.R. Witt pers. obs.).
Habitat
Thevetia peruviana poate fi găsită în pășuni, în savană și în zonele riverane (malurile cursurilor de apă).
Descriere
Thevetia peruviana este un mic arbore ornamental care crește până la aproximativ 1,5 – 2,3 m înălțime. Frunzele sunt dispuse în spirală, liniare și au o lungime de aproximativ 13-15 cm (Samal et al. 1992).
Flori sunt de culoare galben strălucitor și au formă de pâlnie cu 5 petale răsucite în spirală. Fructele sunt oarecum globuloase, ușor cărnoase și au un diametru de 4-5 cm. Fructele, care sunt de culoare verde, devin negre la coacere. Fiecare fruct conține o nucă care este divizată longitudinal și transversal. Toate părțile plantei conțin suc lăptos.
Reproducere și răspândire
Această plantă se reproduce prin semințe. La nivel local, se înmulțește și prin butași, în special pentru a fi folosită ca gard viu.
Utilizări economice și de altă natură
Thevetia peruviana este cultivată pe scară largă ca plantă ornamentală de grădină. Este, de asemenea, folosită în scop medicinal într-o oarecare măsură, deși se știe că este, de asemenea, foarte otrăvitoare. Aceste utilizări nu pot compensa impactul negativ general al acestei plante.
Influențe asupra mediului și alte efecte
Thevetia peruviana poate fi invazivă în zonele deschise și la umbră ușoară. Toate părțile plantelor sunt foarte otrăvitoare, în special seva și semințele uleioase. Denumirea comună de beștina se referă la proprietățile sale otrăvitoare.
T. peruviana a fost inclusă în Global Invasive Species Database (GISD 2010). A fost inclusă pe lista buruienilor dăunătoare în Africa de Sud (plante interzise care trebuie controlate. Nu servesc niciunui scop economic și posedă caracteristici care sunt dăunătoare pentru oameni, animale sau mediu).
Management
Măsurile precise de management adoptate pentru orice invazie de plante vor depinde de factori precum terenul, costul și disponibilitatea forței de muncă, gravitatea infestării și prezența altor specii invazive.
Cea mai bună formă de management al speciilor invazive este prevenirea. Dacă prevenirea nu mai este posibilă, cel mai bine este să se trateze infestările de buruieni atunci când acestea sunt mici pentru a le împiedica să se stabilească (detectare timpurie și răspuns rapid). Controlul buruienilor înainte ca acestea să se înmulțească va reduce problemele viitoare. În general, controlul se aplică cel mai bine în zonele cel mai puțin infestate, înainte de a se aborda infestările dense. Pentru o gestionare durabilă este necesară o muncă de urmărire consecventă.
Editorii nu au putut găsi informații specifice privind gestionarea acestei specii.
Legislație
Nu este listată ca buruiană dăunătoare de către statul sau guvernele din Kenya, Tanzania și Uganda.
Appa Rao, M., Venkata, E. și Visweswaram, D. (1978). Efectul anumitor modificări structurale ale glicozidelor cardiace din Thevetia peruviana asupra toxicității lor. Journal of Molecular and Cellular Cardiology10 ( Suppl. 1): 86.
GISD (2010). Fișa de date online a bazei de date globale a speciilor invazive. Thevetia peruviana (copac). www.issg.org/database. Accesat în martie 2011.
Henderson, L. (2001). Buruieni străine și plante invazive. Un ghid complet al buruienilor declarate și al plantelor invadatoare din Africa de Sud. Manualul nr. 12 al Institutului de Cercetare pentru Protecția Plantelor, 300pp. PPR, ARC Africa de Sud.
Pacific Island Ecosystems at Risk (PIER). Thevetia peruviana (Pers.) K.Schum., Apocynaceae: amenințări vegetale la adresa ecosistemelor din Pacific www.hear.org/pier/species/thevetia_peruviana.htm. Institutul de Silvicultură din Insulele Pacificului, Hawaii, SUA. Accesat în martie 2011.
Samal, K.K., Sahu, H.K. și Gopalakrishnakone, P. (1992). Studiu clinico-patologic al otrăvirii cu Thevetia peruviana (oleandru galben). Journal of Wilderness Medicine, 3(4):382-386.
Editori
Agnes Lusweti, National Museums of Kenya; Emily Wabuyele, National Museums of Kenya, Paul Ssegawa, Makerere University; John Mauremootoo, BioNET-INTERNATIONAL Secretariat – UK.
Recunoștințe
Această fișă informativă este adaptată din The Environmental Weeds of Australia de Sheldon Navie și Steve Adkins, Centre for Biological Information Technology, University of Queensland. Recunoaștem sprijinul acordat de Muzeele Naționale din Kenya, Tropical Pesticides Research Institute (TPRI) – Tanzania și Makerere University, Uganda. Această activitate a fost întreprinsă în cadrul proiectului BioNET-EAFRINET UVIMA (Taxonomie pentru dezvoltare în Africa de Est).
Contact
Coordonatorul regional BioNET-EAFRINET: [email protected]
.