Biografie
Derek Walcott este un poet al secolului al XX-lea, care s-a născut pe insula Saint Lucia, în Antilele Mici, la 23 ianuarie 1930. S-a născut geamăn. Tatăl său, un funcționar public care picta și scria poezii, a murit când Derek și fratele său geamăn aveau un an.
În consecință,Walcott nu și-a cunoscut niciodată tatăl, cu excepția poveștilor pe care familia sa le spunea despre el. Mama sa a fost o profesoară care avea o dragoste pentru artă și le recita adesea poezii copiilor săi. De-a lungul primelor etape ale vieții sale, Walcott a aflat despre, situațiile dure cu care s-au confruntat membrii familiei sale și a trecut el însuși prin câteva. Câteva dintre aceste greutăți au devenit sursă de inspirație și material pentru unele dintre poeziile sale. În special, bunicile lui Walcott au trăit în epoca sclaviei, iar subiectul sclaviei va fi un subiect pe care Walcott l-a abordat de mai multe ori în operele sale. Mama sa a fost implicată în conducerea bisericii metodiste locale, dar familia s-a simțit umbrită de cultura predominant catolică a insulei … . Faptul că a fost crescut în Caraibe a avut, de asemenea, un impact semnificativ asupra poeziei pe care avea să o scrie mai târziu, precum și asupra vieții sale în general. Educația lui Walcott a fost scânteia care a declanșat cariera sa artistică. Perioada petrecută la colegiul St. Mary’s, situat chiar pe insula pe care a crescut, și la Universitatea din Indiile de Vest s-a dovedit a fi o sursă de inspirație pentru el ca artist. Această pasiune pentru artă l-a determinat să se mute în Trinidad în 1953 pentru a ocupa un post de critic de teatru și artă. Prima sa realizare literară majoră avea să vină la vârsta de 18 ani, când a împrumutat bani de la mama sa și a autopublicat 25 Poems (1948) și Epitaph for the Young: XII Cantos (1949). După ce a locuit în Trinidad timp de aproximativ șase ani, Walcott a înființat Trinidad Theatre Workshop. Acest complex va fi cel care va fabrica majoritatea pieselor sale. După aceasta, Walcott și-a petrecut o mare parte din timp călătorind prin lume și devenind un culturist pentru literatura și viața din Caraibe. De asemenea, a petrecut timp instruindu-se ca profesor de literatură la Universitatea din Boston. Mulți consideră că cea mai mare realizare a sa de până acum a fost primirea Premiului Nobel pentru Literatură în 1992.
Poezie
Teme comune în operele lui Derek Walcott includ un accent pe cultura și istoria Caraibelor, efectele colonialismului și relația fiecăruia cu limba. El include uneori un amestec de limbi, de la engleză, la patois caraibian și franceză. În plus, poezia lui Walcott se întinde adesea în timpuri, locuri și evenimente diferite pentru a arăta legăturile adesea complexe dintre culturile și popoarele din Caraibe.
În acest fragment din poemul „Marea este istorie”, Walcott explorează istoria Caraibelor în relație cu istoria Africii prin aprofundarea detaliilor și ororilor din Pasajul Mijlociu și începuturile sclaviei. El sugerează că o mare parte din istoria acestui timp este închisă în mare, „în acea boltă cenușie”, și în viețile pierdute ale africanilor care au murit la bordul navelor de sclavi sau s-au înecat în timpul Pasajului Mijlociu. El face, de asemenea, comparații puternice cu fuga evreilor din Biblie (Exodul) în căutarea Pământului Făgăduinței.
„Marea este istorie”
Unde sunt monumentele voastre, bătăliile voastre, martirii?
Unde este memoria voastră tribală? Domnilor,
în acea boltă cenușie. Marea. Marea
i-a încuiat. Marea este Istoria.
În primul rând, a fost petrolul care se agita,
greoi ca haosul;
apoi, ca o lumină la capătul unui tunel,
lanterna unei caravele,
și asta a fost Geneza.
Apoi au fost strigătele înghesuite,
rahatul, gemetele:
Exodul.
În următorul poem, „Un strigăt îndepărtat din Africa”, Walcott explorează în plus moștenirea sa culturală atât de la colonizatorii britanici, cât și de la africanii aduși cu forța în Caraibe de puterile coloniale europene pentru a fi înrobiți, separat de oamenii rămași în Africa care luptau împotriva efectelor colonialismului în țările lor de origine. El vorbește despre politica colonială din Africa și despre evenimente istorice și vorbește atât despre Kikuyu, cât și despre englezi; cu toate acestea, la sfârșitul poemului, el restrânge atenția mai largă pentru a face o legătură personală puternică și provocatoare. Întrebările pe care și le adresează lui însuși în ultimele șapte versuri îl întreabă cum poate, dacă poate, să conecteze în mod pașnic disonanța dintre trecutul său englezesc și cel african și ceea ce a câștigat și moștenit de la aceste culturi diferite. Walcott nu ia în considerare toate aspectele culturale, ci se concentrează pe istoria brutală atât a culturii africane, cât și a celei engleze. Ambele sale bunici au fost africane și ambii săi bunici au fost europeni, astfel că el se simte în conflict în interiorul său cu privire la locul său de apartenență.
„A Far Cry From Africa”
Un vânt zburdă blana tafnoasă
din Africa. Kikuyu, iuți ca niște muște,
Se hrănesc cu sângele din veldt.
Corpii sunt împrăștiați într-un paradis.
Doar viermele, colonel al carierei, strigă:
„Nu irosiți compasiunea pentru acești morți separați!”
Statistica justifică și savanții sesizează
Salienele politicii coloniale.
Ce este asta pentru copilul alb ciopârțit în pat?
Pentru sălbaticii, dispensabili ca evreii?
Trezite de bătăuși, brazdele lungi se sparg
Într-un praf alb de ibis ale căror strigăte
Au răsunat încă din zorii civilizației
Din râul uscat sau din câmpia înțesată de fiare.
Violența fiarelor asupra fiarelor este citită
Ca o lege naturală, dar omul drept
Și-a căutat divinitatea provocând durere.
Delirante ca aceste fiare îngrijorate, războaiele lui
Dănțuiesc pe carcasa strânsă a unei tobe,
În timp ce el cheamă curaj încă acea teamă nativă
De pacea albă contractată de morți.
Încă o dată necesitatea brutală își șterge mâinile
Pe șervețelul unei cauze murdare, din nou
O risipă a compasiunii noastre, ca și cu Spania,
Gorila se luptă cu supraomul.
Eu, care sunt otrăvit cu sângele amândurora,
Unde să mă întorc, împărțit la venă?
Eu, care am blestemat
Ofițerul bețiv al stăpânirii britanice, cum să aleg
Între această Africă și limba engleză pe care o iubesc?
Să le trădez pe amândouă, sau să dau înapoi ceea ce ele dau?
Cum să înfrunt un asemenea măcel și să fiu rece?
Cum să mă întorc din Africa și să trăiesc?
Lecturi și interviuri
Poezia este o insulă – scurte descrieri ale lui Derek Walcott ca artist, poet și persoană, inclusiv o lectură a romanului Love After Love
Lectură de poeme de Derek Walcott
Premiatul Nobel din Saint Lucian Derek Walcott despre Imperiu și limbă – discuție despre America ca imperiu, diversitatea culturilor și a limbii
Opere recente
- White Egrets (2010)
- Selected Poems (2007)
- The Prodigal (2004)
- Tiepolo’s Hound (2000)
Surse
„Derek Walcott.” Fundația pentru Poezie. Poetry Foundation, n.d. Web. 09 dec. 2016.
<https://www.poetryfoundation.org/poems-and-poets/poets/detail/derek-walcott>.
„Derek Walcott – Biographical”. Premiul Nobel. Web. 09 dec. 2016.
<http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/literature/laureates/1992/walcott-bio.html>.
Walcott, Derek. „”A Far Cry From Africa””. Poets.org. Academy of American Poets, s.d. Web. 09 Dec. 2016. <https://www.poets.org/poetsorg/poem/far-cry-africa>.
Walcott, Derek. „”The Sea is History””. Poets.org. Academy of American Poets, n.d. Web. 09 Dec. 2016. <https://www.poets.org/poetsorg/poem/sea-history >.