(Inițial publicat la Kajukenboinfo)
Diferențele filosofice
În ceea ce privește diferențele dintre judo și jujitsu trebuie să înțelegem diferența dintre un „Do” și un „Jutsu”. (Notă: Jutsu este ortografiat uneori jitsu, ambele sunt acum folosite în mod obișnuit.) Acești doi termeni sunt folosiți în limba japoneză pentru a defini filozofia din spatele celor două tipuri de arte. Folosirea acestor doi termeni este motivul pentru care vedem nume de stiluri precum Judo, Jujitsu, Aikido, Aiki-Jitsu, Karate Do, Karate Jitsu, Kendo, Kenjutsu și așa mai departe.
„Jutsu” este un termen folosit pentru a lega o metodă de luptă de disciplinele marțiale de război, mai degrabă decât de practicile sportive sau estetice ale Japoniei moderne. Artele samurailor sau ale războinicilor sunt denumite „jutsu”
„Do” sau „Cale”, descrie o artă marțială care pune accentul pe filozofia cu conotații morale și spirituale; scopul final fiind iluminarea și dezvoltarea personală. Poate că s-ar putea rezuma și simplifica diferența dintre cele două spunând că stilurile „Jutsu” sunt preocupate de înfrângerea adversarului; în timp ce stilurile „Do” sunt preocupate de înfrângerea propriei persoane.
Diferențele istorice
Atât judo cât și aikido își au originea în sistemul de luptă japonez cunoscut sub numele de jujitsu. Deși jujitsu nu a avut o istorie ordonată și organizată ca multe dintre artele marțiale mai moderne, acesta poate fi urmărit cu 2500 de ani în urmă. Unii istorici susțin că își are originile în China, în timp ce alții insistă că este o artă nativă japoneză.
Una dintre cele mai vechi surse ale jujitsu au fost învățăturile prințului Teijun (cunoscut și sub numele de Sadagami). Sadagami a format școala „Daito Ryu Aiki-Jutsu” în anul 880 d.Hr. Această școală se baza pe învățăturile secrete ale „Shukendo” (shu înseamnă căutare, ken înseamnă putere, do înseamnă cale). Deși jujitsu înseamnă „Arta blândă”, a fost o artă a războinicilor, practicată de samuraii din Japonia.
De-a lungul secolelor au evoluat sute de stiluri de jujitsu. Din cauza naturii devastatoare a tehnicilor de jujitsu, acesta nu era deloc potrivit pentru competițiile sportive.
Cu închiderea erei Tokugawa în anii 1800, calitatea unora dintre școlile de jujitsu a început să scadă. În 1882, ca răspuns la acest declin, Jigoro Kano a dezvoltat sistemul cunoscut acum sub numele de „judo”. Scopul său a fost acela de a crește popularitatea artelor marțiale și de a oferi un sport sigur, folosind tehnici selectate preluate din arta războinică a jujitsu. Kano a ales să își numească școala judo în loc de jujitsu pentru că dorea ca stilul său să fie mai degrabă o cale (do), decât o artă de război (jutsu). El a observat că multe dintre școlile de jujitsu deveniseră indisciplinate și că elevii lor nu erau considerați decât niște derbedei. A văzut, de asemenea, că multe școli predau tehnici care erau periculoase și care făceau ca elevii lor să fie răniți în mod nejustificat. A simțit că trebuie să își despartă școala sa de numeroasele școli care au dobândit o reputație lipsită de etică. În cele din urmă, majoritatea școlilor de jujitsu existente s-au alăturat Kodokan (școala de judo) a lui Kano. Școlile de jujitsu rămase fie au dispărut, fie au lucrat cu sârguință pentru a-și îmbunătăți învățăturile și a-și întări stilul.
Diferențele fizice
Judo și jujutsu au în comun multe tehnici similare, cum ar fi aruncările, blocajele articulare și reținerile de strangulare. Diferența fizică dintre cele două arte marțiale constă în modul în care sunt executate tehnicile și în accentul pe care fiecare artă îl pune pe anumite tehnici.
Jujutsu
Deși mulți consideră că samuraii au fost cei mai mari spadasini din toate timpurile, ei trebuiau să fie foarte pricepuți și în lupta neînarmată. Jujitsu-ul lor a fost creat de războinici și testat în bătălii pe viață și pe moarte. Era un sistem de luptă complet, care conținea lovituri, lovituri cu piciorul, aruncări, blocaje articulare și blocaje prin strangulare. Primii practicanți de jujitsu se antrenau, de asemenea, cu sabia și cu naginata (sulița cu lamă lungă). În luptă, dacă era dezarmat, samuraiul își folosea abilitățile de jujitsu într-o luptă pe viață și pe moarte. Atunci când se confrunta cu un adversar înarmat, samuraiul avea cel mai probabil o singură ocazie de a-l dezarma și de a-l ucide. Din acest motiv, samuraiul ar încerca să se eschiveze de la atacul adversarului și apoi să prindă brațul care ținea arma. El ar aplica apoi un blocaj articular asupra membrului.
Aceste tehnici de blocare a articulațiilor au fost concepute pentru a distruge membrele prin dezarticularea lor și ruperea mușchilor și tendoanelor de legătură. Blocajul articular ar fi urmat, cel mai probabil, de o lovitură sau o lovitură cu piciorul într-o zonă vitală menită să ucidă sau să imobilizeze rapid adversarul. Dacă lupta ajungea la sol, samuraiul avea abilitățile de a-și sugruma rapid adversarul cu o varietate de strânsoare.
Majoritatea școlilor de jujitsu din zilele noastre au păstrat filozofia războinicilor, schimbând în același timp tehnicile fizice doar atât cât să permită un antrenament sigur.
Judo
În timp ce jujitsu a fost creat pe câmpul de luptă de către războinici, judo a fost creat pe timp de pace în scopuri pașnice. În primii săi ani, judo nu era considerat nimic mai mult decât unul dintre diferitele stiluri de jujitsu. În cele din urmă, judo a devenit denumirea acceptată pentru sistemul predat la Kodokan-ul lui Kano.
Jigoro Kano avea o cunoaștere aprofundată a jujitsu și a mărturisit întotdeauna că tehnicile fizice ale judo-ului, cu excepția atemi waza (lovirea punctelor vitale), proveneau din jujitsu. Cele mai răspândite stiluri de jujitsu care au influențat dezvoltarea judo-ului au fost kito ryu și tenjin shinyo ryu. Deși judo-ul conține toate tehnicile din jujitsu, accentul este pus pe tehnicile de aruncare. Cheia tuturor tehnicilor de aruncare constă în abilitatea apărătorului de a-și dezechilibra adversarul. Un alt punct forte al judo-ului este reprezentat de tehnicile sale puternice de luptă la sol (Newaza). Atemi Waza (lovirea punctului vital) este în mod normal predată doar elevilor cu centura neagră. Numeroasele lovituri și lovituri care alcătuiesc atemi waza din judo sunt rezultatul direct al colaborării din 1921 dintre Kano și Gichen Funakoshi. Funakoshi, la rândul său, a adăugat diverse tehnici de judo la sistemul său de karate shotokan.
Publicat inițial la kajukenboinfo
.