Distanța osmotică a scaunului este o măsurătoare a diferenței dintre tipurile de soluturi dintre ser și fecale, utilizată pentru a distinge între diferite cauze de diaree.
Fecalele sunt în mod normal în echilibru osmotic cu serul sanguin, pe care corpul uman îl menține între 290-300 mOsm/kg. Cu toate acestea, soliții care contribuie la acest total diferă. Serul este format în cea mai mare parte din săruri de sodiu și potasiu (așa cum se reflectă în formulele pentru diferența de osmol seric și diferența anionică), în timp ce tractul digestiv conține cantități semnificative de alți compuși. Diferența osmotică din scaun este o măsură a concentrației acestor alți compuși.
Distanța osmotică din scaun se calculează ca 290 mOsm/kg – 2 × (Na din scaun + K din scaun). 290 mOsm/kg este osmolalitatea presupusă a scaunului, iar concentrația măsurată a cationilor de sodiu și potasiu este dublată pentru a ține cont de anionii corespunzători care trebuie să fie prezenți.
Un decalaj normal se situează între 50 și 100 mOsm/kg, corespunzând concentrației altor soluturi, cum ar fi sărurile de magneziu și zaharurile.
Un decalaj osmotic fecal scăzut sugerează o diaree secretorie, în care tractul digestiv este hiperpermeabil și pierde electroliți, în timp ce un decalaj ridicat sugerează o diaree osmotică, în care tractul digestiv este incapabil să absoarbă soluturi din chim, fie pentru că tractul digestiv este hipopermeabil (de exemplu, din cauza unei inflamații), fie pentru că sunt prezenți compuși neabsorbabili (de exemplu, sarea Epsom). Motivul este acela că ionii de sodiu și potasiu secretați reprezintă un procent mai mare din osmolalitatea scaunului în diareea secretorie, în timp ce în diareea osmotică, alte molecule, cum ar fi carbohidrații neabsorbiți, contribuie mai semnificativ la osmolalitatea scaunului.
Cauzele de deficit osmotic ridicat (>100 mOsm/kg) ale diareei osmotice includ sprue celiacă, pancreatita cronică, deficitul de lactază, lactuloza, utilizarea/abuzul de laxative osmotice și boala Whipple.
Cauzele de deficit osmotic scăzut (<50 mOsm/kg) ale diareei secretorii includ cauze mediate de toxine (holeră, tulpini enterotoxigene de E. coli) și secretagogi cum ar fi peptida intestinală vasoactivă (de la un VIPoma, de exemplu). Cauzele neobișnuite includ gastrinomul, carcinomul tiroidian medular (care produce calcitonină în exces), diareea factitivă din abuzul de laxative neosmotice și adenomul vilozitar.
.