Difterie

Ce este difteria

Difteria este o infecție cauzată de bacteria Corynebacterium Diphtheriae. Semnele și simptomele sale, care apar de obicei la 2-5 zile după expunere, pot varia de la ușoare la severe. Simptomele apar adesea treptat, începând cu o durere în gât și febră. În cazurile severe, bacteriile generează un produs toxic (toxină) care are ca rezultat o placă groasă de culoare gri sau albă în partea din spate a gâtului, care uneori blochează căile respiratorii, îngreunând respirația sau înghițirea, și poate provoca, de asemenea, o tuse uscată. Hipertrofia ganglionilor limfatici poate provoca umflarea unei părți a gâtului.

Uneori, toxina trece în sânge și provoacă complicații, cum ar fi inflamarea și lezarea miocardului, inflamarea nervilor, probleme renale sau tulburări de sângerare din cauza scăderii nivelului de trombocite. Leziunile miocardice pot provoca tulburări de ritm cardiac și inflamații nervoase, uneori ducând la paralizie.

Cum se răspândește difteria?

Difteria se transmite cu ușurință de la o persoană la alta, fie prin contact direct, fie prin transmitere pe cale aeriană, prin picături respiratorii emise prin tuse sau strănut, de exemplu. De asemenea, se poate răspândi prin intermediul țesuturilor sau obiectelor contaminate.

Cum se diagnostichează difteria?

În general, diagnosticul clinic al difteriei se bazează pe prezența unei membrane cenușii care căptușește gâtul. Deși testele de laborator sunt recomandate pentru a confirma cazurile suspecte, tratamentul trebuie să înceapă imediat.

Cum se tratează difteria?

Difteria se tratează prin injectarea intravenoasă sau intramusculară a unei soluții de antitoxină difterică. Se administrează, de asemenea, antibiotice pentru a distruge bacteria, pentru a opri producția de toxine și pentru a preveni răspândirea la alte persoane.

Se recomandă vaccinarea împotriva difteriei?

Toți copiii din întreaga lume ar trebui să fie imunizați împotriva difteriei. O rundă de bază de 3 doze, administrate în cursul primului an de viață, pune bazele pentru dobândirea imunității pe toată durata vieții. Programele de imunizare ar trebui să garanteze că, mai târziu, în copilărie sau adolescență, toată lumea primește încă 3 doze de rapel ale unui vaccin care conține difterie. La orice vârstă, orice persoană care nu este vaccinată sau este doar parțial vaccinată împotriva difteriei ar trebui să primească dozele necesare pentru a finaliza vaccinarea.

Epidemiile recente de difterie din mai multe țări atestă o acoperire vaccinală insuficientă și au demonstrat importanța menținerii unor niveluri ridicate de acoperire în programele de imunizare a copiilor. Indiferent de circumstanțele externe, orice persoană neimunizată este expusă riscului. Se estimează că 86% dintre copiii din lume primesc cele 3 doze recomandate de vaccin difteric în timpul copilăriei, lăsând 14% fără acoperire sau cu acoperire parțială.

Ar trebui ca lucrătorii din domeniul sănătății să ia măsuri de precauție suplimentare?

În mediile endemice și în situații de epidemie, lucrătorii din domeniul sănătății pot fi mai expuși riscului de a contracta difterie decât populația generală. Prin urmare, având în vedere posibilitatea expunerii la Corynebacterium Diphtheriae în cursul activității lor, ar trebui să se acorde o atenție deosebită imunizării personalului medical.