(cumpătarea).
Este una dintre cele 9 roade ale Duhului Sfânt din Gal 5:22-23 : (ultima).
Dicționar biblic creștin
Dr. J. Dominguez
Sursa: Biblia: Dicționar biblic creștin
Virtute care permite controlul patimilor, în special al poftelor senzuale (2Pe 1:4-8). Termenul †œtemperanțㆠeste folosit pentru a traduce grecescul enkrateia, care înseamnă a fi stăpân pe sine (Tit 1:8; Tit 2:2). D. p. este roada Duhului Sfânt în credincioși (Gal 5, 23). Pavel i-a predicat lui †¢Felix †œdespre neprihănire, despre d. p. și despre judecata viitoare†, ceea ce l-a speriat pe guvernatorul roman (Fap 24:25). Cuvântul †”se abține† este înrudit cu d. p. Astfel, †”oricine se luptă se abține de la orice† (1Co 9,25), mai ales †”de la poftele trupești care luptă împotriva sufletului† (1Pe 2,11). Trebuie să ne abținem †de la orice fel de rău† (1Te 5:22).
Scrierile îi laudă pe cei care își pot controla mânia, căci †mai bun este… cel care își stăpânește duhul, decât cel care ia o cetate† (Pro 16:32). Așa că suntem încurajați să nu lăsăm ca mânia să dureze prea mult timp (Ef 4:26). Trebuie chiar să fim vigilenți și să nu ne lăsăm influențați de nimic, nici măcar de lucruri legitime (1Co 6:12). De asemenea, trebuie să se exerseze d. p. în folosirea limbii (Iacov 3:1-10).
Sursa: Dicționar biblic creștin
Vezi PRUDENȚĂ, TEMPERANȚĂ.
Sursa: Noul dicționar biblic ilustrat
Termenul „stăpânire de sine”, ca atare, apare de mai multe ori în Biblia RV60 și este predat pe larg atât în VT, cât și în NT. Autocontrolul, stăpânirea de sine (enkrateia) se traduce prin „cumpătare” sau „autocontrol”. Ea este o roadă a Duhului (Gal. 5:23) și se numără printre virtuțile creștine (2 Pet. 1:4-8). Guvernatorul Felix a tremurat când Pavel i-a vorbit despre „neprihănire, stăpânire de sine și judecata viitoare” (Fapte 24:25). Ideea de sobrietate și cumpătare este subliniată în Tit. 1:8 y 2:2. Enkrateuomai, „a se stăpâni”, „a exercita stăpânirea de sine”, este prescris în relațiile sexuale (1 Cor. 7:9); și este cerut de orice om care se străduiește să obțină o cunună (1 Cor. 9:25). Îndemnul de a se „abține” de la viciile sexuale este exprimat ca fiind „voia lui Dumnezeu” (1 Tesaloniceni 4:2-4); și este extins pentru a include „poftele trupești” (1 Petru 2:11) și abstinența de la „orice fel de rău” (1 Tesaloniceni 5:22). Astfel, pentru a nu fi o piatră de poticnire pentru ceilalți credincioși, vechii creștini neamuri au fost chemați să se abțină de la imoralitate și idolatrie (Fapte 15:20, 29).
Dacă creștinul vrea să aibă o mărturie eficientă și să fie un bun slujitor al lui Dumnezeu, el trebuie să exercite stăpânirea de sine, autocontrolul, cumpătarea și calmul menite pentru aceasta. Aceste caracteristici dau dovadă de coerență între mărturia și viața sa. Ceea ce va câștiga cel mai mult pentru Hristos este stăpânirea de sine în cadrul libertății evangheliei și impusă de fiecare creștin în parte (1 Cor. 9:19-23).
Vezi și Temperanță.
BIBLIOGRAFIE
HDAC, II, pp. 553-556; ISBE, V, p. 2929.
V.R. Edman
RV60 Reina-Valera, 1960 Revision
HDAC Hastings’ Dictionary of the Apostolic Church
ISBE International Standard Bible Encyclopaedia
Harrison, E. F.., Bromiley, G. W., & Henry, C. F. H. (2006). Dicționar de teologie (192). Grand Rapids, MI: Challenge Books.
Sursa: Dicționarul de Teologie
( °vrv1 „continență”, „cumpătare”) traduce gr. enkrateia, care apare în trei versete din NT. Adjectivul enkratēs și verbul corespunzător enkrateuomai sunt folosite atât în sens pozitiv, cât și negativ. Un alt termen, tradus prin „sobru”, nēfalios, se referă uneori în sens restrâns la băutură, așa cum se întâmplă adesea cu cuvântul modern „temperanță”.”
Verbul enkrateuomai este folosit pentru prima dată în LXX în Gen. 43.31 pentru a descrie controlul lui Iosif asupra impulsurilor sale afective față de frații săi. Se referă, de asemenea, la o falsă stăpânire de sine în cazul lui Saul în 1 Sam. 13.12 și al lui Haman în Esth. 5.10. Potrivit lui Josephus, esenienii exercitau o „sobrietate invariabilă” (GJ 2.133), iar unii respingeau căsătoria ca fiind incompatibilă cu continența. Grecii vedeau cumpătarea ca pe o virtute cardinală.
O utilizare foarte semnificativă a lui enkrateia se găsește în Fapte 24.25. Întrucât o femeie adulteră stătea lângă Felix în timp ce Pavel vorbea despre stăpânirea de sine, legătura sa cu lipsa de castitate este evidentă, iar versetul poate fi comparat în mod natural cu 1 Cor. 7.9. Această referire restrânsă la castitate apare adesea în literatura ulterioară. Encraiții sfătuiau abstinența completă de la căsătorie; și astăzi unii clerici creștini nu se pot căsători. Această interpretare distorsionată este numită demonică în 1 Tim. 4.2-3, iar calificativul „sobru” (enkratēs) este aplicat episcopului căsătorit în Tit. 1.8 (cf. 1 Pet. 3.2).
Relația dintre enkrateia și neprihănire din Fapte 24.25 este paralelă cu alte contexte în care apare în cataloagele de haruri. În Gal. 5.22-23 este ultima dintre cele nouă virtuți și pare să apară ca opusă beției și desfrâului în lista corespunzătoare de vicii. În 2 Pet. 1.6 formează o etapă intermediară într-un progres moral clar al credinciosului, care începe cu credința și culminează cu dragostea. (Forma acestui pasaj amintește de expunerile din prokopē morală stoică.) Cuvintele înrudite nēfalios și sōfrōn (cumpătat) apar într-o listă de virtuți cerute bărbaților mai în vârstă în Tit. 2.2, 12.
Referința precisă a lui nēfalios, „cu mintea trează”, este la beție, iar termenul este exact opusul lui „dat la vin” din 1 Tim. 3.2-3. Cu toate acestea, ea poate fi extinsă pentru a include și alte forme de autocontrol, ca în cazul lui Tit. 2.2 și 1 Tim. 3.11. Această lărgire a domeniului de aplicare trebuie reținută atunci când se traduce verbul nēfo, pe care °vrv2 îl traduce prin „a fi sobru”, dar care, în general, înseamnă „a fi vigilent” în contexte precum 1 Tes. 5.6 și 1 Pet. 1.13; 4.7; 5.8. În 1 Cor. 9.25 enkrateunomai primește cea mai largă referință posibilă atunci când se spune că sportivul creștin trebuie să-și exercite stăpânirea de sine în toate lucrurile (°vrv2 „abține-te”).
În NT stăpânirea de sine este în mod esențial „roada Duhului” (Gal. 5.22-23, °vrv2 „cumpătare”). O antiteză deliberată între viața spirituală și beția carnală este introdusă în mai multe pasaje care descriu inspirația profetică (de exemplu, Fapte 2.15-17 și Ef. 5.18). Lumea spune că credincioșii care „beau din Duhul” (1 Corinteni 12.13) sunt „beți”; și într-adevăr sunt, nu de vin, ci de fervoare pentru lupta creștină. Această pasiune de a fi buni soldați ai lui Cristos se exprimă, nu prin excese, ci printr-o disciplină sobră; este adevărata imitație a unui Maestru a cărui viață, după spusele lui Bernard, a fost „oglinda temperanței”.
R. L. Ottley în ERE (s.v. „Temperance”); Arndt; H. Rashdall, Theory of Good and Evil, 1907; H. Baltensweiler, NIDNTT 1, pp. 494-497.
D.H.T.
Douglas, J. (2000). Noul dicționar biblic : Prima ediție. Miami: United Bible Societies.
D.H.T.Douglas, J. (2000).