Unul dintre cele mai extreme deșerturi din lume ar putea fi ultimul loc în care te-ai aștepta să găsești o cascadă, dar în Valea uscată McMurdo din Antarctica, o cădere de cinci etaje se varsă încet din ghețarul Taylor în lacul Bonney. Și nu doar ideea unei cascade în lumea înghețată a Antarcticii este ciudată: cascada este de un roșu aprins, ca sângele care curge dintr-o tăietură în ghețar.
Dacă sunteți scârbiți, nu vă faceți griji – nu sângele este cel care conferă Blood Falls nuanța sa unică de purpuriu. În urmă cu cinci milioane de ani, nivelul mării a crescut, inundând Antarctica de Est și formând un lac sărat. Milioane de ani mai târziu, ghețarii s-au format deasupra lacului, izolându-l de restul continentului – ceea ce înseamnă că apa din Blood Falls este un fel de capsulă a timpului apoasă, conservată la 400 de metri sub pământ. Pe măsură ce ghețarii din partea superioară a lacului au început să înghețe, apa de dedesubt a devenit și mai sărată. Astăzi, conținutul de sare al lacului subglaciar de sub Blood Falls este de trei ori mai sărat decât apa de mare și este prea sărat pentru a îngheța. Lacul subglaciar care alimentează Blood Falls este prins sub un sfert de milă de gheață.
Dar, pe lângă faptul că este izolat de restul continentului, apa care alimentează Blood Falls este complet izolată de atmosferă – nu a văzut niciodată lumina soarelui și este complet lipsită de oxigen. De asemenea, este extrem de bogată în fier, care a fost adus în apă de către ghețarii care au răzuit fundamentul stâncos de sub lac. Atunci când apa din lacul subglaciar se infiltrează printr-o fisură din ghețar, apa sărată se scurge în cascadă pe ghețarul Taylor în lacul Bonney de mai jos. Când apa bogată în fier intră în contact cu aerul, aceasta ruginește – depunând pete roșii ca sângele pe gheață pe măsură ce cade.
Culoarea cascadei Blood Falls nu este însă singurul lucru ciudat la ea – ceea ce trăiește în interiorul lacului subglaciar îi interesează pe oamenii de știință mai mult decât culoarea înfiorătoare a cascadei. Cu milioane de ani în urmă, când acei ghețari au acoperit lacurile sărate, în apă trăiau microbi, iar acei microbi nu au dispărut nicăieri, chiar dacă apa este acum un bol extrem de sărat, lipsit de oxigen și complet întunecat, îngropat la 400 de metri sub un ghețar. La fel ca bacteriile care trăiesc în apropierea gurilor termale din adâncul mării, microbii din Blood Falls își obțin energia din descompunerea sulfaților, care conțin oxigen. După aceea, se întâmplă ceva ciudat de magic cu produsele secundare – fierul din apă interacționează cu ele pentru a reface sulfații, practic reciclând sulfatele pentru ca microbii să le descompună în oxigen la nesfârșit.
La cascade și la McMurdo Dry Valley se poate ajunge doar cu elicopterul de la stațiile de cercetare antarctice din apropiere sau de la navele de croazieră care vizitează Marea Ross.