Brueghelii au fost o familie de pictori flamanzi* care au lucrat în principal în orașul Anvers din Belgia de astăzi. Ei sunt cel mai bine cunoscuți pentru peisajele lor, naturile statice* și picturile de scene din viața de zi cu zi. Cel mai faimos membru al familiei a fost Pieter Brueghel cel Bătrân. Fiii săi, Pieter cel Tânăr și Jan, au obținut, de asemenea, un succes considerabil.
Pieter Brueghel cel Bătrân (cca. 1525-1569). Născut în satul flamand Bruegel, Pieter a studiat cu proeminentul artist Pieter Coecke van Aelst și s-a alăturat breslei artiștilor* din Antwerp. La începutul anilor 1550, Brueghel a petrecut mai mulți ani în sudul Franței, în Italia și în Alpi. Apoi s-a întors la Anvers, unde a lucrat până când s-a mutat la Bruxelles în 1563. S-a căsătorit cu Mayken Coecke, fiica fostului său profesor, și au avut doi copii, Pieter cel Tânăr și Jan.
Cariera lui Brueghel se împarte în două faze majore, divizate de mutarea sa din Anvers la Bruxelles. În timp ce se afla la Anvers, a produs multe gravuri, inclusiv peisaje, satire* și scene din viața țărănească. Brueghel a început, de asemenea, să picteze în Anvers. Aceste lucrări timpurii erau alegorii* inspirate de cultura și tradițiile flamande.
După mutarea la Bruxelles, Brueghel s-a concentrat pe pictură mai degrabă decât pe gravură. El a avut mulți patroni* importanți în oraș, inclusiv funcționari guvernamentali bogați și cardinalul romano-catolic. El a produs atât picturi individuale, cât și grupuri de lucrări înrudite, cum ar fi Lucrările lunilor (1565), care înfățișează activități tipice pentru diferite anotimpuri.
Arta lui Brueghel arată influența tradiției flamande a realismului*. El s-a inspirat din lucrările unor artiști precum Jan van Eyck și Rogier van der Weyden. De asemenea, a fost fascinat de arta lui Hieronymus Bosch, un important pictor flamand de la sfârșitul anilor 1400 și începutul anilor 1500. Interesul lui Brueghel pentru Bosch a apărut în primele sale desene de stampe și a continuat să inspire unele dintre picturile sale ulterioare.
Operele lui Brueghel acoperă o mare varietate de subiecte, inclusiv peisaje, figuri religioase, alegorii, scene țărănești și ilustrații ale proverbelor flamande. Peisajele sale variază de la imagini ale peisajului local până la mari priveliști inspirate de călătoriile sale în Alpi. Priveliștile ample dezvăluie un simț al grandorii care îl diferențiază de artiștii flamanzi anteriori.
Picturile alegorice ale lui Brueghel prezintă satire ingenioase ale nebuniei umane, adesea bazate pe teme din literatura flamandă. Scenele sale țărănești prezintă, de asemenea, un viguros simț al umorului. Două dintre cele mai faimoase picturi ale sale, Dans țărănesc și Nuntă țărănească, dezvăluie o observație ascuțită a comportamentului uman.
Mult apreciate pentru realismul lor, picturile lui Brueghel au ajuns să facă parte din unele dintre cele mai importante colecții de artă ale Renașterii, inclusiv din cele ale lui Rudolf al II-lea (Sfântul Împărat Roman, 1576-1612) și a doi dintre guvernatorii Țărilor de Jos spaniole. Copiate și imitate pe scară largă, scenele țărănești și peisajele artistului au influențat profund lucrările pictorilor olandezi și flamanzi de mai târziu, cum ar fi Peter Paul Rubens.
Pieter Brueghel cel Tânăr (1564-1638). Fiul cel mare al lui Pieter cel Bătrân, Pieter cel Tânăr și-a petrecut întreaga viață în Antwerp. S-a alăturat breslei artiștilor din oraș în 1585. Pieter cel Tânăr a pictat subiecte religioase, precum și numeroase scene cu incendii și iaduri care i-au adus porecla de „Brueghel al iadului”. De asemenea, s-a specializat în realizarea de copii sau de versiuni refăcute ale picturilor tatălui său, în special a scenelor de festivități țărănești. În cele mai bune lucrări ale sale, Pieter cel Tânăr a fost aproape de a egala calitatea obținută de tatăl său. Cu toate acestea, a produs și multe tablouri mai puțin reușite.
Jan Brueghel cel Bătrân (1568-1625). Născut cu puțin timp înainte de moartea tatălui său, Jan a fost crescut de bunica sa, o artistă care picta miniaturi. Ea a fost unul dintre primii profesori de artă ai lui Jan.
În tinerețe, Jan a călătorit în Germania. În jurul anului 1589 a plecat în Italia, unde a pictat o serie de lucrări pentru Cardinalul Federigo Borromeo. Jan s-a întors la Anvers în 1596 și șase ani mai târziu a devenit șeful breslei artiștilor. De asemenea, a fost pictor de curte al guvernatorilor Țărilor de Jos spaniole. Jan a fost un prieten apropiat al artistului Peter Paul Rubens, care a pictat un portret al lui Jan și al familiei sale.
Jan cel Bătrân s-a specializat în peisaje, naturi statice, imagini cu animale și scene rurale care prezintă oameni la muncă și la joacă. Primele sale peisaje reflectă influența tatălui său. Cu toate acestea, el și-a dezvoltat mai târziu propriul stil, creând scene extrem de detaliate în culori strălucitoare, ca de bijuterie. Adesea pictate pe cupru, aceste imagini bogate i-au adus porecla de „Brueghel de catifea”. A lucrat adesea cu alți artiști, inclusiv Rubens.
Numeroasele lucrări ale lui Jan au devenit extrem de populare și au fost copiate și imitate până în anii 1700. Doi dintre fiii săi, Jan cel Tânăr și Ambrosius, au devenit, de asemenea, pictori. Ambii au avut fii care au dus mai departe tradiția familiei Brueghel ca artiști.
(Vezi șiArtă; Arta în Țările de Jos. )
* flamandă
se referă la Flandra, o regiune situată de-a lungul coastelor Belgiei, Franței și Țărilor de Jos de astăzi
* natură moartă
pictură de obiecte inanimate, cum ar fi florile sau fructele
* breaslă
asociație de proprietari și lucrători din domeniul meșteșugăresc și comercial care stabilea standardele și reprezenta interesele membrilor săi
* satiră
operă literară sau artistică care ridiculizează răutatea și prostia oamenilor
* alegorie
dispoziție literară sau artistică în care personajele, evenimente și decoruri reprezintă calități abstracte și în care autorul sau artistul intenționează ca sub suprafață să se citească un înțeles diferit
* mecena
susținător sau sponsor financiar al unui artist sau scriitor
* realism
tratarea artistică a unui subiect care se străduiește să reflecte adevărata sa natură sau înfățișare
vezi planșa color 13, vol. I, nr. 1, p. 1. 1