Nevromul acustic – O tumoare, de obicei benignă, care se dezvoltă pe nervii auditivi și de echilibru, care poate provoca pierderea treptată a auzului, tinitus și amețeli.
Surditate dobândită – Pierdere a auzului care apare sau se dezvoltă cândva în cursul vieții, dar nu este prezentă la naștere.
American Academy of Audiology – Cea mai mare dintre organizațiile profesionale pentru audiologi.
American Sign Language (ASL) – Limbaj manual (de semne) cu sintaxă și gramatică proprie, folosit în principal de persoanele surde.
American Speech Language Hearing Association – O organizație profesională atât pentru logopedii, cât și pentru audiologi.
Amplificator – Un procesor electronic de sunet situat în interiorul unui aparat auditiv care mărește semnalul de intrare pentru a îmbunătăți audibilitatea semnalului de ieșire.
Assistive Listening Devices (ALD’s) – Dispozitive care nu sunt aparate auditive utilizate de o persoană cu deficiențe de auz pentru a îmbunătăți comunicarea și desfășurarea activităților în medii specifice. ALD-urile includ dispozitive precum amplificatoare personale cu infraroșu și FM, dispozitive de alertă și echipamente de subtitrare.
Audiolog – Un profesionist din domeniul sănătății instruit pentru a evalua pierderea auzului și tulburările conexe, inclusiv tulburările de echilibru (vestibulare) și tinitus, și pentru a reabilita persoanele cu pierdere de auz și tulburări conexe. Audiologii utilizează o varietate de teste și proceduri pentru a evalua funcția auditivă și de echilibru și pentru a monta și distribui aparate auditive și alte dispozitive de asistență pentru pierderea auzului. Majoritatea audiologilor au studii avansate de doctorat.
Atresia – Absența sau închiderea meatului auditiv extern (canalul auditiv).
Au.D. – Doctor în audiologie. Un grad de doctorat clinic.
Audiogramă – O diagramă pe care sunt reprezentate grafic rezultatele unui test auditiv. Graficul are niveluri de intensitate listate pe o axă și frecvențe (înălțimi) listate pe cealaltă axă.
Audiologie – Știința evaluării și gestionării tulburărilor de auz și de echilibru.
Audiometru – Echipament electronic utilizat de un profesionist în domeniul sănătății auditive pentru a evalua pragurile auditive și capacitatea de conștientizare/prelucrare a vorbirii a unei persoane.
Evaluare audiometrică a.k.a. Audiometrie – Un alt nume pentru un test auditiv sau o evaluare a auzului.
Reabilitare auditivă – Sesiuni de terapie sau de formare concepute pentru a îmbunătăți abilitățile de comunicare.
Test de răspuns auditiv al trunchiului cerebral (ABR) – Folosit pentru a testa auzul sugarilor și copiilor mici sau pentru a testa funcționarea nervului auditiv. Această procedură nedureroasă implică atașarea unor discuri de înregistrare la cap pentru a înregistra activitatea electrică de la nervul auditiv și trunchiul cerebral.
Nervul auditiv a.k.a. Nervul acustic – Al optulea nerv cranian care leagă urechea internă de creier.
Percepție auditivă – Abilitatea de a identifica, interpreta și atribui semnificație sunetelor.
Turba de procesare auditivă (TPA) – Incapacitatea unui individ cu auz și inteligență normală de a diferenția, recunoaște sau înțelege sunetele în mod normal. Aflați mai multe despre APD.
Pierderea auzului autoimună – Pierderea auzului atunci când sistemul imunitar al unei persoane produce anticorpi anormali care reacționează împotriva țesuturilor sănătoase ale organismului. Poate fi asociată cu boli care cauzează țesuturi, cum ar fi artrita reumatoidă sau lupusul.
B
Echilibru – Un sistem biologic care permite indivizilor să știe unde se află corpul lor în mediul înconjurător și să mențină o poziție dorită. Echilibrul normal depinde de informațiile provenite de la labirintul din urechea internă, de la alte simțuri, cum ar fi vederea și atingerea, și de la mișcarea mușchilor.
Dezordine de echilibru – Tulburare a labirintului, organul urechii interne care controlează sistemul de echilibru, care permite indivizilor să știe unde se află corpul lor în mediul înconjurător. Labirintul colaborează cu alte sisteme din organism, cum ar fi sistemul vizual și cel scheletic, pentru a menține postura.
Barotraumă – Leziune a urechii medii cauzată de o schimbare rapidă a presiunii aerului sau a apei.
Implant de trunchi cerebral – Proteză auditivă care ocolește cohleea și nervul auditiv. Acest tip de implant ajută persoanele care nu pot beneficia de un implant cohlear deoarece nervii auditivi nu funcționează.
Behind-The-Ear Hearing Aid a.k.a. BTE Hearing Aid – Un stil de aparat auditiv în care partea electronică a aparatului auditiv (inclusiv bateria, microfonul, difuzorul, amplificatorul etc.) este amplasată deasupra sau în spatele urechii. Porțiunea electronică este conectată printr-o bucată de tubulatură la un earmold, care se află în ureche.
Bilateral – Termen utilizat pentru a semnifica faptul că ambele urechi sau ambele părți ale capului sunt implicate (de exemplu, El are hipoacuzie bilaterală.).
Limitele de conducție osoasă – Cel mai mic nivel la care o persoană poate auzi un stimul de ton pur prezentat printr-un vibrator plasat pe osul mastoid sau pe frunte. Testarea pragului de conducție osoasă încearcă să evalueze capacitatea sistemelor auditive senzoriale și neuronale fără ca sunetul să treacă prin urechea externă și mijlocie.
C
Captionare – Afișare textuală a cuvintelor vorbite, prezentată pe ecranul unui televizor sau al unui film, care permite telespectatorilor surzi sau cu deficiențe de auz să urmărească simultan dialogul și acțiunea unui program.
Cerumen (ceară de ureche) – Secreție galbenă provenită de la glandele din canalul auditiv extern care menține pielea canalului auditiv uscată și protejată de infecții.
Cholesteatom – O acumulare anormală și buzunare de celule moarte în timpan, care poate fi adesea reparată chirurgical.
Cochilie – Structură în formă de melc din urechea internă care conține organul auzului.
Implant cohlear – Dispozitiv medical care ocolește structurile deteriorate din urechea internă și stimulează indirect nervul auditiv, permițând unor persoane surde și cu deficiențe de auz să învețe să audă și să interpreteze sunetele și vorbirea. Aflați mai multe despre implanturile cohleare.
Cogniție – Abilități de gândire care includ percepția, memoria, conștientizarea, raționamentul, judecata, intelectul și imaginația.
Ajutor auditiv complet în canalul auditiv a.k.a. Aparat auditiv CIC – Un aparat auditiv care este proiectat astfel încât cea mai mare parte a componentelor electronice să fie localizată în canalul auditiv. Cel mai mic stil de aparat auditiv disponibil în prezent.
Pierdere de auz prin conducție – Pierderea auzului cauzată de o transmisie anormală a sunetului în urechea externă sau mijlocie. Cea mai frecventă la copii.
Pierderea congenitală a auzului – Prezența pierderii auzului la naștere sau înainte de naștere.
D
Decibel (dB) – Unitatea folosită pentru a măsura intensitatea sau intensitatea sonoră a sunetului.
Vârtej – Instabilitate fizică, dezechilibru și amețeală asociate cu tulburări de echilibru. Aflați mai multe despre tulburările de echilibru și amețeli.
Diesechilibru – Orice tulburare a echilibrului.
Grad de pierdere a auzului – Termeni utilizați pentru a reprezenta pragurile de auz reprezentate grafic pe o audiogramă pentru a ajuta la descrierea diferitelor grade de deficiență auditivă așteptate. O scală utilizată în mod obișnuit este: ușoară = între 25 și 40 dB, moderată = între 41 și 55 dB, moderat-severă = între 56 și 70 dB, severă = între 71 și 90 dB și profundă = mai mare de 90 dB.
Cercetare Dri-Aid – Diverse produse care conțin agenți de uscare sau care utilizează căldură și care sunt folosite pentru a diminua cantitatea de umiditate dăunătoare acumulată într-un aparat auditiv.
E
Infecție a urechii – Prezența și dezvoltarea de bacterii sau viruși, de obicei în urechea medie.
Cerumen (Cerumen) – Secreție galbenă de la glandele din canalul auditiv extern care menține pielea canalului auditiv uscat și protejat de infecții.
Canal auditiv – Meatul auditiv extern. Orificiul din osul temporal care face un tunel prin care trece sunetul de la pavilionul urechii la timpan (membrana timpanică).
Timpan – Membrana timpanică. Un strat subțire de piele care separă canalul auditiv de cavitatea urechii medii. Timpanul transformă undele sonore în vibrații.
Earhook – O porțiune a unui aparat auditiv Behind-The-Ear care este proiectat să se îndoaie peste partea superioară a urechii și să conecteze carcasa aparatului la tubulatură.
Earmold – O bucată de material turnat care umple o anumită porțiune din cuva conchiliei și/sau din canalul auditiv, care este conectată prin tubulatură la un aparat auditiv behind-the-ear cu scopul de a menține tubulatura la locul ei, de a sigila canalul și de a modifica sunetul.
Eng (Electronistagmografie) – O serie specială de teste utilizate pentru evaluarea sistemului vestibular în timpul cărora mișcările oculare sunt măsurate electrofizic.
Eechilibru – Capacitatea unui organism de a menține echilibrul fizic prin utilizarea intrărilor vestibulare, vizuale și proprioceptive (simțul tactil).
Etiologie – În termeni auditivi, sursa sau cauza unei pierderi de auz.
Tuboaia lui Eustachio – O conexiune mică între gât și cavitatea urechii medii care, în sistemul auditiv uman normal, este utilizată pentru a egaliza presiunea din cavitatea urechii medii cu presiunea din atmosfera care înconjoară corpul.
Disfuncția trompei lui Eustachio – Atunci când trompa care face legătura între gât și cavitatea urechii medii devine inflamată sau blocată. Disfuncția trompei lui Eustachio poate duce la presiune negativă, lichid în urechea medie și/sau infecții ale urechii medii.
Exostoză – O excrescență osoasă în canalul auditiv.
Urechea externă – Parte a sistemului auditiv alcătuită din pavilionul urechii și meatul auditiv extern.
F
Feedback – Fluierat ascuțit care poate fi emis de un aparat auditiv atunci când microfonul aparatului auditiv captează propria ieșire, reamplificându-se astfel.
Supresor sau anulator de feedback – Tehnologie prezentă în unele aparate auditive mai noi, care este concepută pentru a limita cantitatea de feedback resimțită de utilizatorii de aparate auditive. Aparatele auditive din gama inferioară scad câștigul pentru a reduce feedback-ul, în timp ce aparatele auditive mai avansate modifică faza semnalului pentru a controla feedback-ul.
Fistulă – O gaură anormală sau o ruptură în fereastra care face legătura între cavitatea urechii medii și cohlee, permițând scurgerea lichidului din urechea internă (perilimfa) în urechea medie și ducând adesea la pierderea auzului și amețeli.
Audiogramă plană – O descriere a graficului pragurilor auditive ale unui individ în care gradul de pierdere prezentă este similar sau egal pentru frecvențele joase, medii și înalte.
Footplate – porțiune a osului staps care este atașată de cele două crupe și care se află în fereastra ovală.
Frecvență – Cicluri pe secundă. Numărul de vibrații care au loc în timpul unei secunde, rezultând „înălțimea” percepută a unui sunet.
G
Câștig – Termen utilizat pentru a descrie cantitatea de intensitate suplimentară adăugată de un aparat auditiv sau de un alt dispozitiv de amplificare la un semnal de intrare în timpul procesului de amplificare.
Pierdere auditivă genetică – Pierdere congenitală a auzului. Pierderea auzului care este prezentă la naștere sau înainte de naștere.
H
Celule capilare – Celule senzoriale ale urechii interne, care sunt acoperite cu structuri asemănătoare cu părul (stereocili), care transformă energia mecanică a undelor sonore în impulsuri nervoase.
Dure de auz – Termen utilizat pentru a descrie persoanele cu deficiențe de auz cu deficiențe de auz ușoare până la severe / profunde care nu sunt surde.
Audiere – Un simț, o serie de evenimente în care undele sonore din aer sunt transformate în semnale electrice, care sunt trimise sub formă de impulsuri nervoase la creier, unde sunt interpretate ca sunet.
Ajutor auditiv – Un dispozitiv electronic alimentat cu baterii care aduce sunetul amplificat la ureche. Un aparat auditiv constă, de obicei, dintr-un microfon, un amplificator și un receptor. Aflați mai multe despre aparatele auditive.
Dispensator de aparate auditive – O persoană autorizată de stat să distribuie aparate auditive, dar care nu are pregătire universitară în domeniul audiologiei.
Disfuncție auditivă – Un termen general folosit pentru a descrie orice perturbare a procesului auditiv normal.
Pierdere de auz – Perturbare a procesului normal care poate apărea fie în urechea externă, medie sau internă, prin care undele sonore nu sunt conduse către urechea internă, convertite în semnale electrice și/sau impulsurile nervoase nu sunt transmise la creier pentru a fi interpretate ca sunet. Aflați mai multe despre pierderea auzului.
Deficiență auditivă ereditară – Pierdere de auz moștenită care se transmite din familie.
I
Oreche internă – Parte a urechii care conține atât organul auzului (cohleea), cât și organul echilibrului (labirintul).
Măsurători de imunitate – O altă denumire pentru timpanometrie.
Impedanță – rezistența unui obiect sau mediu la fluxul de energie. Un mediu cu impedanță ridicată va respinge energia; o substanță cu impedanță scăzută vibrează mai liber.
Imprimare – O matriță a conchiei și a canalului auditiv realizată de un profesionist în domeniul sănătății auditive pentru a ajuta producătorul de aparate auditive să producă un aparat auditiv personalizat care să se așeze în urechea utilizatorului și să o etanșeze în mod corespunzător.
Incus – Osul mijlociu al lanțului osicular.
Bobină de inducție – Bobina telefonică din interiorul unui aparat auditiv care este activată de energia electromagnetică provenită de la un telefon sau de la un dispozitiv de ascultare asistată.
Infraroșu – Un semnal utilizat de unele dispozitive de ascultare asistată pentru a trimite sunetul prin intermediul undelor de lumină infraroșie.
Aparat auditiv în canal (ITC) – Mai mic decât un aparat auditiv ITE, acesta umple de obicei o parte din canalul auditiv și o mică parte din urechea externă. Un mini-canal încearcă să facă aparatul auditiv și mai mic prin utilizarea unei baterii mai mici.
Aparat auditiv In-The-Ear (ITE) – Un stil de aparat auditiv în care toate părțile aparatului auditiv se potrivesc în conca sau în zona bolului din pavilionul urechii și în canalul auditiv. Variantele de aparate auditive ITE sunt:
L
Labirint – Organ de echilibru situat în urechea internă. Labirintul este format din trei canale semicirculare și vestibulul.
Labyrinthitis – Infecție virală sau bacteriană sau inflamație a urechii interne care poate provoca amețeli, pierderea echilibrului și pierderea temporară a auzului.
Stetoscop de ascultare – Un dispozitiv utilizat de către profesioniștii din domeniul sănătății auditive pentru a asculta un aparat auditiv în scopul evaluării performanțelor aparatului auditiv și al ajustărilor/reparațiilor.
Sistem cu buclă – Un tip de dispozitiv de asistență pentru ascultare care utilizează o buclă mică de gât sau o buclă mare de cameră pentru a stabili un câmp magnetic. Sistemul permite transferul unui semnal dorit, cu mai puține interferențe de zgomot de fond, către un aparat auditiv sau alt dispozitiv care utilizează energie electromagnetică.
M
Zgomot de mascare – Un sunet introdus într-un sistem auditiv cu scopul de a acoperi un sunet nedorit. Zgomotele de mascare sunt utilizate în timpul testelor auditive pentru a acoperi răspunsurile nedorite de la o ureche care nu este supusă testului. Aparatele de mascare a tinitusului utilizează, de asemenea, un zgomot de mascare pentru a acoperi tinitus.
Mastoid – Structură dură, osoasă din spatele urechii.
Chirurgie mastoidă – Procedură chirurgicală pentru îndepărtarea infecției din osul mastoid.
Boala lui Ménière – O afecțiune a urechii interne care poate afecta atât auzul, cât și echilibrul și care este de obicei asociată cu vertij (senzația că vă învârtiți când de fapt nu este așa), pierderea auzului, tinitus zgomotos și senzația de plenitudine în ureche.
Meningită – Inflamație a meningelor, membranele care învelesc creierul și măduva spinării; poate provoca pierderea auzului sau surzenie.
Oreche medie – Partea urechii care include timpanul și cele trei oase mici (oscioare) ale urechii medii, care se termină la fereastra ovală care duce la urechea internă.
Pierdere mixtă a auzului – O pierdere a auzului care are atât componente conductive, cât și senzorio-neurale.
Maladii de mișcare – Amețeală, transpirație, greață, vărsături și disconfort generalizat resimțit atunci când o persoană este în mișcare.
N
Pierdere de auz indusă de zgomot – Pierderea auzului cauzată de expunerea la sunete foarte puternice, fie la sunete impulsive foarte puternice, fie la expunerea repetată la sunete cu un nivel de peste 90 de decibeli pe o perioadă de timp prelungită, care lezează structurile sensibile ale urechii interne. Aflați mai multe despre pierderea auzului indusă de zgomot.
O
Aparat auditiv cu urechea deschisă (OTE) sau Open Ear – Un stil mai recent dezvoltat de aparat auditiv BTE care utilizează un tub mai subțire și o plasare a componentelor electronice mai jos, în spatele urechii, pentru un aspect cosmetic mai bun, cu o mai mică ocluzie.
Otită medie – Inflamație a urechii medii cauzată de o infecție.
Emisii otoacustice – Sunete de intensitate scăzută produse de urechea internă care pot fi măsurate rapid cu un microfon sensibil plasat în canalul auditiv la persoanele cu auz normal. Adesea folosite pentru a depista auzul sugarilor.
Otolaringolog – Medic/chirurg specializat în boli ale urechilor, nasului, gâtului, capului și gâtului.
Otolog – Medic/chirurg specializat în boli ale urechii.
Otoscleroză – Creștere anormală a osului în jurul osemintelor și a urechii interne. Acest os împiedică structurile din interiorul urechii să funcționeze corect și provoacă pierderea auzului. Pentru unele persoane cu otoscleroză, pierderea auzului poate deveni severă, dar adesea auzul poate fi îmbunătățit prin intervenție chirurgicală sau aparate auditive.
Medicamente ototoxice – Medicamente care pot deteriora organele auditive și de echilibru situate în urechea internă.
Otoscop – Un instrument de mărire și iluminare utilizat de lucrătorii din domeniul sănătății pentru a privi în canalul urechii.
Orechea externă – Porțiunea externă a urechii, formată din pavilionul urechii, sau pavilionul urechii, și canalul urechii.
Otorinolaringolog – Un medic ORL (ORL).
P
Surdoză postlinguală – Persoană care devine surdă după ce a dobândit limbajul.
Surdoză prelinguală – Persoane fie născute surde, fie care și-au pierdut auzul devreme în copilărie, înainte de a dobândi limbajul.
Presbiacusie – Pierdere a auzului care apare treptat din cauza schimbărilor din urechea internă sau mijlocie a indivizilor pe măsură ce îmbătrânesc tipul de pierdere a auzului adesea asociat cu presbiacusia este o pierdere de auz neurosenzorială. Aflați mai multe despre îmbătrânire și pierderea auzului.
Audiometrie cu tonuri pure – Se referă la partea unei evaluări complete a auzului care include măsurarea pragurilor de conducție aeriană și de conducție osoasă în timp ce se folosesc tonuri necomplexe (pure).
S
Pierdere auditivă senzorineurală – Pierdere a auzului cauzată de afectarea celulelor senzoriale și/sau a fibrelor nervoase ale urechii interne. Cel mai frecvent tip de pierdere a auzului la vârsta adultă. Aflați mai multe despre pierderea auzului neurosenzorial.
Limbă prin semne – Metodă de comunicare pentru persoanele surde în care mișcările mâinilor, gesturile și expresiile faciale transmit structura gramaticală și semnificația.
Pierdere bruscă a auzului – Pierdere a auzului care apare rapid din cauze precum o explozie sau o infecție virală.
Screening (audiție) – O evaluare a sistemului auditiv care, în general, nu este la fel de aprofundată ca un test auditiv tradițional și, adesea, nu include evaluarea efectivă a pragurilor unui individ, ci, în schimb, are ca rezultat „admis” sau „respins”.
Audiometrie de vorbire – Partea unei evaluări audiologice care utilizează stimuli de vorbire pentru a măsura sistemul auditiv. Testul de audiometrie vocală include adesea măsurarea pragurilor de recepție a vorbirii (SRT) utilizând cuvinte spondee de două silabe și evaluarea scorurilor de recunoaștere a cuvintelor/discriminare a vorbirii utilizând cuvinte de o singură silabă într-o frază purtătoare. Unele teste de audiometrie logopedică utilizează materiale cu propoziții în loc de materiale cu un singur cuvânt.
Patolog logoped – profesionist din domeniul sănătății care evaluează dezvoltarea vorbirii și a limbajului și tratează tulburările de limbaj și de vorbire.
Swimplugs – Material utilizat pentru a ține apa în afara canalului auditiv. Pot fi confecționate la comandă sau nu și sunt adesea folosite pentru a preveni infecțiile care pot rezulta din pătrunderea apei în canalul auditiv sau în cavitatea urechii medii.
T
Tinitus – Senzație de țiuit, răcnet sau bâzâit în urechi sau în cap. Este adesea asociat cu multe forme de pierdere a auzului și cu expunerea la zgomot. Aflați mai multe despre tinitus.
Timpanoplastie – Reparație chirurgicală a timpanului (membranei timpanice) sau a oaselor urechii medii.
Timpanometrie – Un test, denumit și test de imitanță, efectuat în timpul unei evaluări audiologice care ajută la evaluarea integrității membranei timpanice (timpanului) și a cavității urechii medii. În timpul testului de timpanometrie, o sondă este introdusă și sigilată în canalul auditiv și apoi se măsoară un ton reflectat pe măsură ce se modifică presiunea din canalul auditiv. Rezultatele sunt adesea reprezentate grafic pe o timpanogramă, arătând complianța la diferite niveluri de presiune pozitivă și negativă.
V
Vertij – Iluzie de mișcare; senzație ca și cum lumea exterioară s-ar roti în jurul unui individ (vertij obiectiv) sau ca și cum individul s-ar roti în spațiu (vertij subiectiv).
Sistem vestibular – Sistem din organism care este responsabil pentru menținerea echilibrului, a posturii și a orientării corpului în spațiu. Acest sistem reglează, de asemenea, locomoția și alte mișcări și menține obiectele în centrul atenției vizuale pe măsură ce corpul se mișcă.
Vestibul – Cavitate osoasă a urechii interne.