Haakon al VII-lea (Prințul Carl al Danemarcei, născut Christian Frederik Carl Georg Valdemar Axel), a fost primul rege al Norvegiei după dizolvarea în 1905 a uniunii personale cu Suedia. Fiind unul dintre puținii monarhi aleși, Haakon a câștigat rapid respectul și afecțiunea poporului său.
Istorie
Primii ani ca prinț danez
Cunoscut în tinerețe sub numele de Prințul Carl al Danemarcei (omonim al bunicului său matern, regele Norvegiei etc.), a fost al doilea fiu al viitorului rege Frederic al VIII-lea al Danemarcei și fratele mai mic al viitorului rege Christian al X-lea al Danemarcei. El personal a devenit rege al Norvegiei înainte ca tatăl și fratele său să devină regi ai Danemarcei. A fost nepotul patern al regelui Christian al IX-lea al Danemarcei (în timpul domniei căruia a fost prinț al Danemarcei) și nepotul matern al regelui Carol al XV-lea al Suediei, care a fost, de asemenea, rege al Norvegiei (ca Carol al IV-lea).
Prințul Carl s-a născut în Palatul Charlottenlund. El a aparținut ramurii Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg (prescurtat Casa de Glücksburg) a Casei de Oldenburg. Casa de Oldenburg a fost familia regală daneză din 1448, iar între 1536-1814 a condus și Norvegia, când aceasta făcea parte din Regatul Danemarcei-Norvegia. Casa era originară din nordul Germaniei, unde și ramura Glucksburg (Lyksborg) deținea micul lor fief. Familia avea legături permanente cu Norvegia încă de la sfârșitul Evului Mediu și, de asemenea, mai mulți dintre strămoșii săi paterni au fost regi ai Norvegiei independente (Haakon al V-lea al Norvegiei, Christian I al Norvegiei, Frederic I, Christian al III-lea, Frederic al II-lea, Christian al IV-lea, precum și Frederic al III-lea al Norvegiei, care a integrat Norvegia în statul Oldenburg cu Danemarca, Slesvig și Holstein, după care nu a mai fost independentă până în 1814). Christian Frederick, care a fost rege al Norvegiei pentru scurt timp în 1814, primul rege al constituției norvegiene din 1814 și al luptei pentru independență, a fost străbunicul său.
În 1896, Prințul Carl s-a căsătorit cu verișoara sa primară, Prințesa Maud de Wales, fiica cea mai tânără a viitorului rege Edward al VII-lea al Regatului Unit și a soției sale, Prințesa Alexandra a Danemarcei, fiica regelui Christian al IX-lea al Danemarcei și a Prințesei Louise de Hesse-Cassel. Fiul lor, Prințul Alexandru, viitorul Prinț Moștenitor Olav, s-a născut la 2 iulie 1903.
Accesiunea la tronul norvegian
Încoronarea lui Haakon al VII-lea și a reginei Maud la 22 iunie 1906
După ce Uniunea dintre Suedia și Norvegia a fost dizolvată în 1905, un comitet al guvernului norvegian a identificat mai mulți membri ai regalității europene ca fiind candidați pentru primul rege al Norvegiei după mai multe secole. Treptat, Prințul Carl a devenit principalul candidat. El avea un fiu (și, prin urmare, un moștenitor al tronului), iar legăturile Prințesei Maud cu familia regală britanică erau considerate avantajoase pentru națiunea norvegiană nou-independentă.
Prințul Carl, cu vederi democratice, conștient de faptul că Norvegia încă dezbătea dacă să își păstreze monarhia sau să treacă la un sistem republican de guvernare, a fost flatat de propunerile guvernului norvegian, dar a refuzat să accepte oferta fără un referendum care să arate dacă monarhia era cu adevărat alegerea poporului norvegian.
După ce referendumul a confirmat în mod covârșitor, cu o majoritate de 79%, că norvegienii doreau să păstreze monarhia, Prințului Carl i s-a oferit în mod oficial tronul Norvegiei de către Storting (parlament) la 18 noiembrie 1905. Când Carl a acceptat oferta în aceeași seară (după aprobarea bunicului său Christian al IX-lea al Danemarcei), Carl a devenit Haakon al VII-lea. Astfel, el i-a succedat unchiului său bunic, Oscar al II-lea al Suediei, care abdicase de la tronul norvegian în octombrie, în urma acordului dintre Suedia și Norvegia cu privire la condițiile de separare a uniunii. Încoronarea lui Haakon a avut loc în Catedrala Nidaros din Trondheim la 22 iunie 1906.
Vezi și
- Norvegia
.