Incidența și semnificația clinică a anticorpilor anti-ENA în lupusul eritematos sistemic. Estimare prin contraimunoelectroforeză

Optzeci și doi de pacienți cu lupus eritematos sistemic (LES) au fost investigați pentru prezența și semnificația anticorpilor serici împotriva antigenului nuclear extractibil (ENA) și a componentelor sale majore, RNP, Sm și SS-B (sau Ha). Testul de contraimunoelectroforeză a permis detectarea și măsurarea independentă a anticorpilor împotriva diferitelor componente. Patruzeci de pacienți au avut anticorpi anti-ENA, 25 (30%) au fost de tip anti-RNP singur sau anti-RNP asociat cu anti-Sm, iar 12 (15%) au fost de tip anti-RNP singur. Anticorpii anti-ENA au distins un subgrup de pacienți cu o incidență mai puțin frecventă a bolii renale, a testului Coombs pozitiv, a factorilor serici anticoagulanți și a titlurilor ridicate de anticorpi anti-DNAds, cu o incidență mai mare a fenomenului Raynaud, a mâinilor tumefiate, a hipergammaglobulinemiei și a titlurilor ridicate de anticorpi antinucleari cu model pătat pe imunofluorescență. Pacienții cu LES cu anticorpi anti-RNP au avut în plus o frecvență ridicată a valorilor normale ale complementului. Toți pacienții cu LES, cu excepția unui singur pacient cu numai anticorpi anti-RNP, au îndeplinit cel puțin patru sau mai multe criterii pentru diagnosticul de LES. Concluzionăm că anticorpii anti-ENA la pacienții cu LES sunt asociați cu o prevalență scăzută a nefritei și cu un profil clinic și de laborator similar cu cel al sindromului MCTD. Aceste constatări demonstrează dificultatea de a deduce diferențe rigide între MCTD și LES. Sindromul MCTD reprezintă probabil doar un segment din întregul spectru clinic al LES.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.