Componenta judiciară a guvernului este independentă pentru a-i proteja pe membrii săi de acțiunile punitive sau coercitive ale departamentelor legislative și executive ale guvernului. Dacă sistemul judiciar este independent, atunci acesta poate lua decizii corecte care să susțină statul de drept, un element esențial al oricărei democrații constituționale autentice.
Constituția SUA, de exemplu, protejează independența judiciară în două moduri. În primul rând, Articolul III spune că judecătorii federali își pot păstra funcțiile „pe durata bunei purtări”. De fapt, ei sunt numiți pe viață atâta timp cât îndeplinesc standardele etice și legale ale funcției lor judiciare. În al doilea rând, articolul III spune că ramurile legislativă și executivă nu se pot combina pentru a pedepsi judecătorii prin diminuarea plăților pentru serviciile lor. Constituțiile unor țări democratice prevăd numiri ale judecătorilor pentru o anumită perioadă de timp, dar, invariabil, le protejează independența de acțiune pe durata mandatului lor.
Alexander Hamilton, unul dintre autorii Constituției SUA, a oferit o justificare pentru un sistem judiciar independent în cel de-al 78-lea articol din „The Federalist”. El a scris: „Independența completă a curților de justiție este în mod special esențială într-o Constituție limitată”. Hamilton a susținut că numai o ramură judiciară independentă a guvernului ar fi capabilă să verifice în mod imparțial exercitarea excesivă a puterii de către celelalte ramuri ale guvernului. Astfel, sistemul judiciar veghează asupra statului de drept într-o democrație constituțională. – John Patrick, Understanding Democracy, A Hip Pocket Guide
.