Ferdinand / Istoria distrugătorului de tancuri Elefant
La începutul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa, armata germană a învățat mai întâi din bătăliile cu tancuri pe care le-a purtat în Franța și Polonia. Conștientă de slăbiciunea sa în domeniul blindatelor, Germania dorește să se doteze cu un tanc greu, numit „distrugător de tancuri”.
În urma lucrărilor efectuate de inginerii germani de armament, prototipul tancului SdKfz 184 a fost construit în 1942. În luna iulie a aceluiași an, a început producția, iar acest tanc uriaș a fost poreclit „Ferdinand” (în memoria doctorului Ferdinand Porsche), dar și „Elefant”, în legătură cu greutatea sa.
Construit în grabă, în anticiparea ofensivei germane spre Uniunea Sovietică, primele exemplare s-au confruntat cu numeroase probleme tehnice, pe care inginerii militari nu au reușit să le rezolve.
Cu toate acestea, tancul Ferdinand/Elefant este desfășurat pe frontul de est și este deosebit de eficient împotriva tancurilor sovietice. În ciuda acestor succese, el nu dispunea la acea vreme de o armă de apărare apropiată împotriva infanteriei și mulți infanteriști sovietici au reușit să distrugă tancurile SdKfz 184, în special în timpul bătăliei de la Kursk, unde „Elefanturile” sunt angajate pentru prima dată.
Versiunile ulterioare ale acestui distrugător de tancuri vor fi astfel echipate cu două mitraliere grele MG 34. Cu toate acestea, prețul său exorbitant și lentoarea sa vor împinge armata germană să nu producă decât o cantitate foarte mică din acest tanc SdKfz 184: doar patru exemplare mai sunt disponibile la sfârșitul războiului, în 1945.
Acest tanc nu a participat la Bătălia din Normandia
.