Născut la 17 iunie 1871, în Jacksonville, Florida, James Weldon Johnson a fost încurajat de mama sa să studieze literatura engleză și tradiția muzicală europeană. A urmat cursurile Universității din Atlanta, cu speranța că educația pe care a primit-o acolo ar putea fi folosită pentru a promova interesele afro-americanilor. După absolvire, s-a angajat ca director de liceu în Jacksonville.
În 1900, a scris cântecul „Lift Every Voice and Sing” cu ocazia zilei de naștere a lui Lincoln; cântecul a fost extrem de popular în comunitatea de culoare și a devenit cunoscut sub numele de „Imnul național al negrilor”. Johnson s-a mutat la New York în 1901 pentru a lucra cu fratele său Rosamond, un compozitor; după ce a obținut un oarecare succes ca autor de cântece pentru Broadway, în 1906 a decis să accepte un post de consul al SUA în Venezuela. În timp ce era angajat al corpului diplomatic, Johnson a avut poezii publicate în The Century Magazine și The Independent.
În 1912, Johnson și-a publicat anonim romanul The Autobiography of an Ex-Colored Man (French and Company), povestea unui muzician care își respinge rădăcinile negre pentru o viață de confort material în lumea albă. Cartea explorează problema identității rasiale în secolul al XX-lea, o temă comună pentru scriitorii Renașterii din Harlem.
Cu talentul său de a convinge oameni cu ideologii diferite să lucreze împreună pentru un scop comun, Johnson a devenit organizator național pentru Asociația Națională pentru Progresul Oamenilor de Culoare (NAACP) în 1920. A editat The Book of American Negro Poetry (Harcourt Brace, 1922), o contribuție majoră la istoria literaturii afro-americane. Cartea sa de poezii God’s Trombones (Viking Press, 1927) a fost influențată de impresiile sale despre sudul rural, extrase dintr-o călătorie pe care a făcut-o în Georgia în timp ce era student în primul an de facultate. Această călătorie a fost cea care i-a aprins interesul pentru tradiția populară afro-americană.
James Weldon Johnson a murit la 26 iunie 1938.
.