Livelihood

Acest articol este scris ca o reflecție personală, un eseu personal sau un eseu argumentativ care expune sentimentele personale ale unui editor Wikipedia sau prezintă un argument original despre un subiect. Vă rugăm să ajutați la îmbunătățirea lui, rescriindu-l într-un stil enciclopedic. (Noiembrie 2020) (Aflați cum și când să eliminați acest mesaj șablon)

Mediul de trai al unei persoane (derivat din life-lode, „mod de viață”; cf. OG lib-leit) se referă la „mijloacele prin care aceasta își asigură necesitățile de bază (hrană, apă, adăpost și îmbrăcăminte) ale vieții”. Mijloacele de subzistență sunt definite ca fiind un set de activități esențiale pentru viața de zi cu zi, care se desfășoară pe parcursul întregii vieți. Aceste activități ar putea include asigurarea apei, a hranei, a furajelor, a medicamentelor, a adăpostului, a îmbrăcămintei. Mijloacele de subzistență ale unui individ implică capacitatea de a achiziționa necesitățile menționate mai sus pentru a satisface nevoile de bază ale acestuia și ale gospodăriei sale. Activitățile sunt, de obicei, desfășurate în mod repetat și într-un mod durabil și care oferă demnitate. De exemplu, mijloacele de subzistență ale unui pescar depind de disponibilitatea și accesibilitatea peștelui.

Acestea s-au dovedit a fi prea înguste, deoarece s-au concentrat doar pe anumite aspecte sau manifestări ale sărăciei, cum ar fi venitul scăzut, sau nu au luat în considerare alte aspecte vitale ale sărăciei, cum ar fi vulnerabilitatea și excluziunea socială. În prezent se recunoaște că trebuie să se acorde mai multă atenție diverșilor factori și procese care fie limitează, fie sporesc capacitatea persoanelor sărace de a-și asigura traiul într-un mod sustenabil din punct de vedere economic, ecologic și social.

Conceptul SL oferă o abordare mai coerentă și mai integrată a sărăciei. Ideea mijloacelor de subzistență durabile a fost introdusă pentru prima dată de Comisia Brundtland privind mediul și dezvoltarea, iar Conferința Națiunilor Unite privind mediul și dezvoltarea din 1992 a extins conceptul, pledând pentru realizarea unor mijloace de subzistență durabile ca obiectiv general pentru eradicarea sărăciei.

În 1992, Robert Chambers și Gordon Conway au propus următoarea definiție compozită a mijloacelor de subzistență rurale durabile, care se aplică cel mai frecvent la nivelul gospodăriilor: „Un mijloc de subzistență cuprinde capacitățile, activele (stocuri, resurse, pretenții și acces) și activitățile necesare pentru un mijloc de trai: un mijloc de subzistență este durabil care poate face față și se poate recupera în urma stresului și a șocurilor, își menține sau își îmbunătățește capacitățile și activele și oferă oportunități de subzistență durabile pentru generația următoare; și care contribuie cu beneficii nete la alte mijloace de subzistență la nivel local și global și pe termen scurt și lung.”

.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.