Papa Leon al X-lea – protector al artelor
Papa Leon al X-lea
„Biserica are nevoie de o reformă. Iar aceasta nu poate fi opera nici a unui singur om, precum papa – ci trebuie să fie cea a întregii lumi” (Martin Luther)
Papa Leon al X-lea s-a născut Giovanni de Medici în 1475 și a crescut în cel mai sofisticat oraș din punct de vedere cultural al Italiei, Florența, ca parte a prestigioasei familii de’ Medici, renumiți patroni ai artelor, binefăcători ai erudiției și maeștri ai intrigilor politice.
A devenit unul dintre cei mai extravaganți papi, mai mult un patron al artelor, așa cum au fost părinții săi, decât o figură ecleziastică semnificativă. A fost un administrator abil și a devenit papă la vârsta de 37 de ani, în 1513.
Imediat, Leon și-a demonstrat aprecierea pentru artă prin inițierea unui proiect masiv de construcție pentru înfrumusețarea Vaticanului. Pompa și extravaganța curții sale a fost o cauză indirectă a Reformei, deoarece, pentru a dobândi sumele enorme de bani pentru renovare, a încurajat vânzarea de „Indulgențe”, care era o promisiune de scutire de pedepsele veșnice.
În Germania, această practică a stârnit mânia lui Martin Luther, un călugăr umil, care a emis nouăzeci și cinci de argumente pentru reforma bisericii.
Luther a scris în cele 95 de teze, critica sa la adresa Bisericii – „de ce nu construiește Papa bazilica Sfântul Petru din banii săi?”.
Nobilii germani au văzut o oportunitate de a tăia fluxul de valută care ajungea la Roma și care era foarte necesară acasă, așa că au sprijinit cauza lui Luther. În 1520, Leo a emis bula papală Exsurge Domine prin care îi cerea lui Luther să retracteze 41 din cele 95 de teze ale sale, iar după refuzul lui Luther, l-a excomunicat.
Cei mai mulți istorici cred că Leo nu a luat niciodată în serios mișcarea lui Luther sau pe adepții săi, nici măcar până în momentul morții sale, în 1521. Ei susțin, de asemenea, că dacă ar fi fost mai interesat de religie decât de operele de artă, poate că Reforma nu ar fi avut loc niciodată.
Papa Leon al X-lea a fost, de asemenea, patronul artistului Rafael și i-a acordat regelui Henric al VIII-lea al Angliei titlul de „Apărător al credinței”. A fost ultimul papă care a privit papalitatea ca pe o monarhie temporală.
Înapoi sus
.