Mișcarea Black Arts, perioadă de dezvoltare artistică și literară a negrilor americani în anii ’60 și începutul anilor ’70.
Bazată pe politica culturală a naționalismului negru, care a fost dezvoltată într-un set de teorii denumite estetica neagră, mișcarea a căutat să creeze o formă de artă populistă pentru a promova ideea separatismului negru. Mulți adepți îl vedeau pe artist ca pe un activist responsabil pentru formarea de edituri, trupe de teatru și grupuri de studiu separate din punct de vedere rasial. Literatura mișcării, scrisă în general în limba engleză vernaculară neagră și cu un ton de confruntare, aborda subiecte precum tensiunea interrasială, conștientizarea sociopolitică și relevanța istoriei și culturii africane pentru negrii din Statele Unite. (Pentru o prezentare mai detaliată a rolului literaturii în cadrul mișcării Black Arts, vezi Literatura afro-americană.)
Teoreticieni de frunte ai mișcării Black Arts au fost Houston A. Baker, Jr.; Carolyn M. Rodgers; Addison Gayle, Jr., editor al antologiei The Black Aesthetic (1971); Hoyt W. Fuller, editor al revistei Negro Digest (care a devenit Black World în 1970); și LeRoi Jones și Larry Neal, editori ai Black Fire: An Anthology of Afro-American Writing (1968). Jones, cunoscut mai târziu sub numele de Amiri Baraka, a scris piesa de teatru Dutchman (1964), aclamată de critici, și a fondat Black Arts Repertory Theatre din Harlem (1965). Haki R. Madhubuti, cunoscut sub numele de Don L. Lee până în 1973, a devenit unul dintre cei mai populari scriitori ai mișcării odată cu publicarea cărților Think Black (1967) și Black Pride (1968). Printre alți scriitori care s-au implicat în această mișcare se numără Toni Morrison, Ishmael Reed, Ntozake Shange, Sonia Sanchez, Alice Walker și June Jordan.
.