Pelvisul extrarenale (ERpel) este o constatare ecografică frecventă în rândul nou-născuților care au fost supuși unor examinări ecografice recurente pentru o mai bună definire a dilatației pelvisului renal prenatal. Acest studiu încearcă să determine dacă ERpel are sau nu implicații prognostice importante. Au fost examinați șaptezeci și nouă de nou-născuți (17 de sex feminin). Toți au avut un diagnostic de dilatare prenatală a pelvisului renal, care s-a dovedit a fi ERpel prin ecografie postnatală. Șaizeci de nou-născuți cu ERpel au fost examinați la o perioadă cuprinsă între 1,5 luni și 2,5 luni după diagnosticul ecografic (US), atât prin scanare renală dinamică cu Tc-99m acid dietilen triamină penta-acetic (DPTA), cât și prin cistografie directă cu (99m)Tc-pertechinetat. Evaluarea clinică, culturile de urină și urmărirea ecografică renală au fost menținute timp de 2 ani. Proporția de infecții ale tractului urinar (ITU) la pacienții cu ERpel a fost comparată cu cea din totalul populației neonatale și infantile cu scanări US normale din regiunea spitalului nostru. Malformații congenitale minore asociate au fost găsite la 12 din 79 de nou-născuți (15,2%). Patru dintre aceștia aveau antecedente familiale de ERpel. Dintre cei 60 de nou-născuți care au fost supuși scanării renale, la 36 (60%) s-a constatat că prezentau retenție urinară în sistemul colector. Alți nouă (15%) prezentau reflux vezico-ureteral (VU), dintre care șapte aveau retenție urinară. Cincisprezece (25%) au prezentat o imagistică izotopică normală. Infecția tractului urinar a fost diagnosticată la 16 nou-născuți cu ERpel, la care doar unul a prezentat reflux VU (grad 2). Incidența ITU neonatale în grupul ERpel a fost mai mare decât cea a ITU neonatale sau infantile la cei cu scanări US normale în populația locală (20,2% vs. 1,2% și, respectiv, 4,3%). Cincizeci și trei de sugari au finalizat o urmărire de 2 ani. Ecografia renală repetată a indicat că un sugar (1,8%) a dezvoltat hidronefroză bilaterală, 12 (22,6%) au avut constatări neschimbate, 18 (40%) au prezentat o ameliorare (scăderea lățimii ERpel sau rezolvarea într-o parte) și, la 22 (41,5%) de sugari, afecțiunea s-a rezolvat. Nu s-a observat nicio deteriorare clinică sau a funcției renale. Șapte pacienți (13,2%) au avut fiecare câte un episod de ITU în perioada de urmărire de 2 ani; niciunul dintre ei nu a avut reflux VU. ERpelul neonatal este mai frecvent la sugarii de sex masculin. Ea este asociată cu rate mai mari de malformații congenitale minore, reflux VU și ITU decât în populația generală de aceeași vârstă. Incidența crescută a ITU nu este atribuită refluxului VU.
