Nitroprusiatul de sodiu este un agent vasodilatator direct puternic, eficient și ușor reversibil. Este descompus de hemoglobină în cianură, care este în parte detoxificată de ficat și rinichi în tiocianat. O parte din cianură, în special la persoanele „rezistente” la nitroprusiat care au nevoie de cantități mari de medicament, pare să rămână liberă pentru a provoca otrăvire cu cianură. Pacienții care au nevoie de cantități exagerate probabil că nu ar trebui să continue să primească medicamentul, deși nu sunt stabilite limite maxime de dozaj pentru terapia pe termen lung. Nivelurile de tiocianat din sânge nu indică măsura în care cianura liberă limitează utilizarea oxigenului în țesuturile esențiale, la fel ca și nivelurile de cianură din sânge. Acidoza metabolică, nivelurile ridicate de lactat, raportul lactat/piruvat ridicat și conținutul ridicat de oxigen din sângele venos mixt sunt în prezent cele mai bune indicații ale prezenței otrăvirii cu cianură în timpul administrării de nitroprusiat. Nitroprusiada pare utilă pentru inducerea hipotensiunii în timpul intervențiilor chirurgicale și pentru tratamentul urgențelor hipertensive de orice cauză, deși continuarea administrării pentru mai mult de câteva zile este probabil imprudentă. Reducerea postîncărcării cardiace și a presiunii de umplere ventriculară prin nitroprusiat pare utilă în tratamentul insuficienței miocardice severe sau al infarctului, dar sunt necesare studii privind toxicitatea miocardică a cianurii înainte de a justifica acceptarea completă a acestei terapii. Dozele inițiale între 0,5 și 1,5 cană/kg/min sunt recomandate doar ca puncte de plecare pentru o titrare foarte atentă. Doza intraoperatorie totală proiectată trebuie calculată cât mai repede posibil și nu trebuie să depășească 3-3,5 mg/kg. Se speră că studiile viitoare vor dezvălui doza maximă de nitroprusiat care poate fi metabolizată în condiții de siguranță într-o perioadă de 24 de ore și pot indica faptul că pot fi administrați împreună cu nitroprusiatul cofactori ai rodanazei, cum ar fi tiosulfatul, sau cobalamine, cum ar fi hidroxocobalamina, pentru a preveni intoxicația cu cianură.
