Privacy & Cookies
Acest site folosește cookies. Continuând, sunteți de acord cu utilizarea acestora. Aflați mai multe, inclusiv cum să controlați cookie-urile.
Am vorbit deja despre Arta Conceptuală, iar Joseph Kosuth este una dintre cele mai eminente personalități ale acestei mișcări.
Această lucrare, care nu este altceva decât un scaun și două pânze, este de fapt una dintre cele mai importante opere de artă din istoria artei contemporane, veți înțelege de ce la finalul acestui articol!
În această imagine putem vedea trei elemente: un scaun propriu-zis (pe care nimeni nu se poate așeza însă!), fotografia aceluiași scaun și definiția cuvântului „scaun”. Urmărind titlul, artistul a vrut să demonstreze cum ideea de scaun este alcătuită din toate aceste trei aspecte: obiectul, reprezentarea obiectului și definiția limbajului pe care îl folosim pentru a-l indica. Din acest motiv, artistul ar fi putut alege orice obiect, alegerea scaunului nu are o semnificație anume (poate că avea un fetiș pentru scaune???).
Îți amintește de ceva? Ajungem la lucrurile plictisitoare: filozofia. Iată de ce această lucrare este atât de importantă, pentru că este o lucrare filosofică. Ea amintește de filozofia lui Platon (despre care nu sunt îndreptățit să vorbesc, așa că luați-o cu critică), care a teoretizat existența unui Hiperuraniu, un fel de supradimensiune în care toate obiectele și conceptele pe care le cunoaștem există acolo sub formă de idei. De exemplu, chiar dacă în lumea noastră există milioane de scaune diferite, inclusiv cele care au fost distruse și cele care trebuie construite, în Hiperuraniu există o singură idee de „scaun”.
La asta se referă Kosuth, încercând să vizualizeze această „idee”, care este însă pur conceptuală.
Există o altă referință care trebuie menționată: Magritte! În lucrarea cunoscută sub numele Ceci n’est pas une pipe, artistul suprarealist făcea o declarație despre relația care există între artă și realitate. Prin această lucrare, Magritte spune că arta nu va putea fi niciodată atât de realistă încât să devină realitate, ci va fi întotdeauna doar o reprezentare a acesteia. Dacă ați întreba pe cineva „Ce vedeți în acest tablou?”, răspunsul evident ar fi „O țeavă!”, dar Magritte spune că răspunsul corect ar trebui să fie „Reprezentarea unei țevi”. De ce spun toate astea? Ei bine, Joseph Kosuth contribuie la acest discurs, introducând în el aspectul limbajului. De asemenea, el consideră că prin opera sa de artă conceptul ideal al unui obiect este complet, depășind ceea ce Magritte spunea cu patruzeci de ani înainte.
Spuneți-ne ce părere aveți despre această lucrare!
– M.C.
Share:
.