Părintele desăvârșit
Text: Rom. 8:38-39
ILUS. – „Tu”, i-a spus doctorul pacientului său, „ești într-o stare groaznică, & dacă nu se face ceva repede vei muri. Ești supus unui stres prea mare și nu mănânci bine. Spune-i soției tale că trebuie să înceapă să gătească mese mai hrănitoare. Și pentru a ajuta la reducerea stresului, spuneți-i să vă țină copiii departe de voi ca să vă puteți relaxa. Apoi faceți un buget și spuneți-i că trebuie să se țină de el. Dacă ea va face toate acestea, ar trebui să vă recuperați complet. În caz contrar, vei fi mort într-o lună.”
Evident zguduit, pacientul a spus: „Doctore, vrei să o suni pe soția mea înainte de a ajunge acasă & să-i dai aceste instrucțiuni?”. Când a ajuns acasă, soția sa s-a repezit la el. „Tocmai am vorbit cu doctorul”, s-a plâns ea. „Dragă, a spus că mai ai doar 30 de zile de trăit.”
I. Introducere
A. „La mulți ani de Ziua Tatălui” pentru toți tații care se află astăzi aici.
– ILLUS. – Un băiețel, când i s-a cerut să explice despre Ziua Tatălui, a spus: „Este la fel ca Ziua Mamei, doar că nu cheltuiești atât de mult pe cadou.”
1. Poate că nu suntem la fel de sentimentali în legătură cu Ziua Tatălui pentru că, la urma urmei, majoritatea taților nu sunt la fel de sensibili la nevoile copiilor sau atenți la sentimente ca mamele.
– ILLUS. – Ați auzit de mama care a ieșit din camera ei de la maternitate pentru a coborî la camera copilului & și și-a găsit soțul uitându-se fix la nou-născutul său. Mama și-a dat seama că era captivat de bebeluș după cât de intens stătea acolo privindu-l.
A fost atât de emoționată încât, în cele din urmă, s-a urcat pe vârful picioarelor în spatele lui & și-a strecurat brațul prin brațul lui, & și i-a spus: „Dragă, la ce te gândești?”. El a spus: „Pur și simplu nu pot să înțeleg cum sunt capabili să facă un astfel de pătuț pentru numai 89,95 dolari.”
B. Începutul Zilei Tatălui
– ILLUS. – Este Ziua Tatălui, & prima celebrare națională a acestei zile a avut loc la 19 iunie 1924, prin proclamarea președintelui Calvin Coolidge. Dar totul s-a întâmplat datorită eforturilor Sonorei Smart Dodd.
Sonora stătea în biserică în 1909, ascultând o predică de Ziua Mamei, când i-a venit prima dată în minte ideea Zilei Tatălui. După ce a fost crescută de tatăl ei după moartea mamei sale, Sonora a vrut ca tatăl ei să știe cât de special era pentru ea pentru toate sacrificiile sale părintești & pentru că a fost, în ochii ei, atât de curajos, altruist, & iubitor. Prin eforturile ei, presedintele Coolidge a desemnat a treia duminică din iunie drept „Ziua Tatălui”. Și națiunea noastră a sărbătorit-o de atunci.
1. Ziua Tatălui ne oferă șansa de a-i onora pe cei care stau la cârmă și își conduc familia prin bătăliile vieții.
– ILLUS. – James Dobson, în cartea sa, „Îndrăznește să disciplinezi”, sugerează 3 lucruri specifice pe care un tată trebuie să le aibă în vedere.
1. Primii ani de viață = (timpul petrecut cu mama). Anii aduc schimbări, & tatăl devine adesea exemplul în atitudine & acțiune pe care îl urmează un copil. (Dumnezeu, biserică, lucruri spirituale) „Tații sunt urmați”, & acest lucru nu este un lucru pe care îl putem încredința mamei să se ocupe.
2. Al 2-lea lucru pe care îl sugerează este că cel mai bun lucru pe care îl poate face un tată pentru copiii săi este să o iubească pe mama lor.
Paul le spune soților din Efes (& noi) să își iubească soțiile „…așa cum Hristos a iubit Biserica & și S-a dat pe Sine însuși pentru ea”. (Efeseni 5:25)
3. În al treilea rând, un tată creștin se va aranja să petreacă timp cu copiii săi.
James Dobson continuă spunând că „Părinții buni se fac, nu se nasc.”
Dar pentru a fi un tată bun ai nevoie de un model, de un exemplu de tată după care să te modelezi. Unde poți găsi un astfel de tată? Unde să cauți? Există un tată perfect? Vorba lui Ray…. „Practica nu face perfecțiunea… practica perfectă face perfecțiunea.”
Da, există, & astăzi, să vedem ce putem învăța despre a fi tată uitându-ne la Dumnezeu, Tatăl perfect.
I. DUMNEZEU ÎȘI IUBEȘTE COPIII
– „Noi iubim pentru că El ne-a iubit primul”. (1 Ioan 4:19)
– „Dar Dumnezeu Își arată dragostea Sa pentru noi în felul următor: Pe când eram încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8)
A. El ne-a iubit și ne-a iubit mai întâi
1. El nu a așteptat ca noi să îndeplinim așteptările Sale sau a așteptat ca noi să-L facem mândru.
2. El nu a așteptat ca noi să-L facem mândru. Nu a așteptat ca noi să ne ridicăm la înălțimea standardelor Sale….El ne-a iubit mai întâi… complet, constant, necondiționat.
3. Poate că Îl înfurie când nu ascultăm, Îl întristează când ne abatem, dar El nu încetează niciodată să iubească.
– (Romani 8:38-39) – Pavel: „Sunt încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii sau demonii, nici prezentul, nici viitorul, nici vreo putere, nici înălțimea, nici adâncimea, nici altceva în toată creația, nu vor putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Isus, Domnul nostru.”
ILLUST. – Erma Bombeck a scris ceva care este destul de intrigant. Ea a scris:
„Când Domnul a creat tații, a început cu un cadru înalt. Un înger care stătea în apropiere a spus: „Ce fel de tată este acesta? Dacă ai de gând să faci copii atât de aproape de pământ, de ce ai pus tați atât de înalți? Nu va fi în stare să arunce cu bile fără să stea în genunchi. Nu va putea să învelească un copil în pat fără să se aplece. Nu va putea nici măcar să sărute un copil fără să se aplece”. Dumnezeu a zâmbit & și a spus: ‘Da, dar dacă îl fac de mărimea unui copil, pe cine vor trebui să admire copiii?”
„Și când Dumnezeu a făcut mâinile tatălui, acestea erau mari…. Îngerul a clătinat din cap & și a spus: ‘Nu cred că vrei să faci mâini ca acestea. Mâinile mari sunt neîndemânatice. Ele nu se pot descurca cu ace de scutec, nasturi mici, benzi de cauciuc pe cozile de ponei sau chiar să îndepărteze așchiile provocate de bâtele de baseball’.
„Dumnezeu a zâmbit din nou & și a spus: ‘Știu, dar sunt suficient de mari pentru a ține tot ceea ce un băiețel golește din buzunare la sfârșitul zilei – și totuși suficient de mici pentru a cuprinde în mâini fața unui copil.”
„Apoi Dumnezeu a modelat picioare lungi și subțiri & umeri largi. Îngerul aproape că a avut un atac de cord. ‘Băiete, ăsta este sfârșitul săptămânii, într-adevăr!’, a spus el. ‘Cum o să tragă un copil aproape de el fără ca acesta să cadă între picioarele lui?
„Dumnezeu a zâmbit & și a spus: ‘O mamă are nevoie de o poală, dar un tată are nevoie de umeri puternici pentru a trage o sanie, pentru a ține în echilibru un băiat pe bicicletă sau pentru a ține în brațe un cap adormit în drum spre casă de la circ’.
„Dumnezeu era în mijlocul creării a două dintre cele mai mari picioare pe care cineva le văzuse vreodată când îngerul nu a mai putut fi stăpânit. ‘Nu este corect’, a spus el. ‘Crezi sincer că acele bărci mari se vor da jos din pat dis-de-dimineață când plânge copilul? Sau să treacă printr-o mică petrecere aniversară fără să strivească cel puțin 3 dintre invitați?”
„Din nou Dumnezeu a zâmbit, & A spus: ‘Vor funcționa. Veți vedea. Vor speria șoarecii la o cabană de vară, sau vor lăsa urme care vor fi o provocare de urmărit.”
„Dumnezeu a lucrat toată noaptea, dându-i tatălui puține cuvinte, dar o voce fermă & ochi care vedeau totul. În cele din urmă, aproape ca un gând după aceea, a adăugat lacrimi. Apoi S-a întors către înger & și a spus: „Acum ești mulțumit că poate iubi la fel de mult ca o mamă?”. Și îngerul a tăcut!”. (De la Bruce Howell pe SC)
SUMAR – Da, Dumnezeu Își iubește copiii – & la fel ar trebui să facem și noi!
II. DUMNEZEU ÎȘI ÎNCURAJEAZĂ COPIII
A. Dumnezeu Își încurajează repede copiii
LUCRURI. – Un psiholog povestește că a mers la școală când era mic & și a picat la un test la matematică. Așa că profesorul a scris un bilet & pe care l-a trimis acasă cu el. Scria: „Fiul tău pur și simplu nu se descurcă la matematică.”
Bine, tatăl său l-a așezat & și i-a spus: „Fiule, cred că pur și simplu nu ai aptitudini pentru matematică”. „Așa că de atunci încolo a picat toate testele la matematică”, a spus el. „Niciodată nu am putut face nimic la matematică.”
„Apoi, într-o zi, profesorul a pus o problemă pe tablă & a cerut clasei să o rezolve. Dar nimeni nu și-a putut da seama de răspuns. M-am uitat la problemă & și mi-am dat seama brusc că știam răspunsul. Așa că am ridicat mâna & toată lumea a râs pentru că știau că nu puteam să o rezolv.”
„Dar m-am dus la tablă, am lucrat la problemă, & am găsit răspunsul corect. Apoi mi-am dat seama că nu era vorba deloc de lipsa mea de aptitudini. Era doar faptul că toată lumea îmi spusese că nu pot face matematică, & pentru că eu credeam că nici măcar nu am încercat.”
1. Dumnezeu l-a încurajat pe Moise la rugul aprins când i-a spus să elibereze națiunea Israel.
2. L-a încurajat pe Iosua când acesta a pornit să cucerească Țara Promisă.
a. El i-a încurajat cu cuvintele Sale, cu prezența Sa, & cu ajutorul Său.
1. (Iosua 1:9) – „Nu v-am poruncit Eu? Fiți tari & curajoși. Nu vă înspăimântați; nu vă descurajați, căci Domnul Dumnezeul vostru va fi cu voi oriunde veți merge.”
– Dumnezeu a văzut lucrurile pe care copiii Săi le puteau face & El i-a încurajat să iasă & să le facă.
– Din păcate, mulți părinți sunt mai predispuși să trimită msg. presărate cu critici decât cu încurajări.
Este atât de important să ne păzim cuvintele. Apostolul Pavel ne provoacă: „Nu lăsați să iasă din gura voastră nici o vorbă nesănătoasă, ci numai ceea ce este folositor pentru zidirea altora, potrivit cu nevoile lor, pentru ca să fie de folos celor care ascultă”. (Efes. 4:29)
III. DUMNEZEU ÎȘI DISCIPLINEAZĂ COPIII
ILUS – Recent am auzit o poveste despre tripleți, 3 băieți care se înțelegeau bine. Ei vedeau totul la fel. Erau loiali unul față de celălalt. Dacă unul avea necazuri, nu se turnau unul pe altul. Un vecin l-a întrebat pe tată: „Cum naiba știi pe care dintre ei să îl pedepsești dacă apar probleme?”
El a răspuns: „Este ușor. Pur și simplu îi trimit pe toți trei la culcare fără cină. Și în dimineața următoare îl plesnesc pe cel cu ochiul vânăt.”
A. Dumnezeu este bun. El este un tată iubitor. Cu toate acestea, El Își disciplinează copiii.
– El nu disciplinează în ciuda bunătății Sale, El disciplinează datorită bunătății Sale. El nu disciplinează în ciuda iubirii Sale, El disciplinează din cauza iubirii Sale.
1. Deuteronomul 8:5 spune: „Să știi deci în inima ta că, precum un om își disciplinează fiul, așa te va disciplina și Domnul Dumnezeul tău.”
2. Proverbe 3:12 spune: „Domnul disciplinează pe cei pe care-i iubește, ca un tată pe fiul pe care-l iubește.”
B. Tatăl care își disciplinează copiii cu înțelepciune reflectă caracterul lui Dumnezeu.
– (Evrei 12:10-11) – „Părinții noștri ne-au disciplinat pentru puțină vreme, așa cum au crezut ei că este mai bine; dar Dumnezeu ne disciplinează pentru binele nostru, ca să avem parte de sfințenia Lui. Nici o disciplină nu pare plăcută pe moment, ci dureroasă. Mai târziu, însă, ea produce o recoltă de neprihănire & pace pentru cei care au fost antrenați de ea.”
IV. RESPONSABILITATEA NOASTRĂ
A. Este responsabilitatea noastră să ne creștem copiii în educația & instruirea & Domnului.
1. Învățătura noastră ar trebui să înceapă atunci când copiii sunt la o vârstă fragedă.
– Psalmul 78, Deuteronomul 6, & atâtea pasaje biblice ne spun să ne învățăm copiii atunci când ne așezăm & când ne ridicăm, când mergem pe jos & când ne culcăm, & să transmitem de la o generație la alta instrucțiunile lui Dumnezeu…
2. Acum putem face acest lucru într-un mod corect sau putem face acest lucru într-un mod greșit. Putem crea concepții greșite despre Dumnezeu în casă.
ILLUS. – Se povestește o parabolă despre 3 tați care fiecare a simțit mâna moale a copilului său în propria mână & și-a dat seama de responsabilitatea de a-și învăța copilul despre Dumnezeu.
1. Unul dintre ei a simțit responsabilitatea impresionantă care era a lui, așa că l-a învățat pe copil despre puterea & tăria lui Dumnezeu.
În timp ce mergeau pe cărarea vieții & au ajuns la copacii înalți din pădure, el a arătat spre ei & și a spus: „Dumnezeu i-a făcut & Dumnezeu îi poate face să se prăbușească oricând vrea El”. În timp ce mergeau în soarele fierbinte, el a spus: „Acesta este soarele lui Dumnezeu. El l-a făcut & El îl poate face să fie atât de fierbinte & atât de intens încât plantele de pe câmp se vor ofili & vor muri.”
Din nou & din nou a martelat puterea lui Dumnezeu & cum copilul trebuie să fie ascultător de Dumnezeu. Apoi, într-o zi au ajuns față în față cu Dumnezeu, & copilul s-a ascuns în spatele tatălui său, temându-se chiar să privească, refuzând să-și pună mâna în mâna lui Dumnezeu.
2. Cel de-al doilea tată și-a dat seama, de asemenea, de responsabilitatea sa de a-și învăța copilul despre Dumnezeu. Grăbit, el a încercat să-l învețe toate lecțiile importante pe care le știa.
În timp ce privea copacii, s-a oprit doar pentru o clipă să se uite la ei. Când se uitau la florile de pe câmp, se grăbeau să treacă mai departe. El a spus povești, dar ele erau grăbite & înghesuite. L-a umplut pe copil de fapte, dar nu l-a învățat niciodată cum să trăiască, sau cum să-L iubească pe Dumnezeu. În cele din urmă, într-o zi, în amurg, au ajuns față în față cu Dumnezeu, dar copilul nu i-a aruncat lui Dumnezeu decât o privire întâmplătoare & apoi s-a întors.
3. Cel de-al treilea tată a simțit atingerea unei mâini tandre în & lui & și-a ajustat pașii la pașii mici ai copilului. Au mers împreună, oprindu-se să privească toată frumusețea & măreției lui Dumnezeu.
S-au plimbat pe câmpuri & au cules flori. Au pipăit petalele delicate & au simțit parfumul lor. Au privit o pasăre în zbor, & alta construindu-și cuibul & depunându-și ouăle & stând pe ele până când au eclozat. Au privit toate frumusețile naturii în timp ce tatăl îi spunea copilului său povești despre Dumnezeu la nesfârșit &. În cele din urmă, într-o zi, în amurg, au văzut fața lui Dumnezeu, & fără ezitare, copilul și-a pus mâna cu încredere în mâna Tatălui Său ceresc.
INVITAȚIE:
Sinteză împrumutată de la Melvin M. Newland, Ministru Central Christian, Brownsville, TX
.