Polidextroza

Polidextroza

Corn

Antecedent

Polidextroza este formată din mai mulți carbohidrați de dextroză (glucoză) care se leagă între ei în mod aleatoriu și formează un polimer. Polidextroza este produsă din componente naturale. Legătura 1,6-glucozidică predomină în polimer, dar sunt prezente și legături α- și β-1,2; 1,3; 1,4. Polidextroza este un ingredient alimentar multifuncțional utilizat pentru a înlocui zahărul, grăsimile și caloriile și pentru a crește conținutul de fibre al alimentelor; funcționează, de asemenea, ca stabilizator, agent de încărcare și pentru a ajuta la menținerea umidității ideale într-un aliment. Polidextroza a fost folosită ca ingredient alimentar încă din anii 1960.

Proprietăți nutriționale

Datorită distribuției complexe a legăturilor din structura sa foarte ramificată, polidextroza rezistă la digestie în tractul gastrointestinal superior și este parțial fermentată în colon. Deoarece polidextroza nu este digerată și este doar parțial fermentată în intestin, are o valoare energetică de numai 1 kcal/ gram.

Polidextroza este bine tolerată în tractul gastrointestinal, probabil pentru că se produce puțin gaz în timpul fermentației. Comitetul mixt de experți FAO/OMS privind aditivii alimentari și Comitetul științific pentru alimentație al Comisiei Europene au concluzionat că până la 90 g/zi sau 50 g ca doză unică de polidextroză pot fi consumate fără efecte gastrointestinale nedorite1.

Beneficii fiziologice

  1. Laxație.
  2. Răspuns favorabil al glicemiei: ajută la obținerea unor niveluri mai scăzute de zahăr în sânge prin îmbogățirea cu fibre; efect prebiotic și beneficii de sațietate.
  3. Managementul greutății pe termen lung: Prin înlocuirea ingredientelor mai calorice, polidextroza poate ajuta la reducerea aportului caloric.

Susținerea științifică a beneficiilor

Laxație: Consumul de polidextroză crește volumul/greutatea fecalelor2 3 4 5 6 7, consistența fecalelor8 2 6, ușurința defecației4, frecvența fecalelor2 4 și scade timpul de tranzit9 la adulții sănătoși. Efectele de mărire a volumului fecal s-au dovedit a fi eficiente între 8-30 g/zi3. Cea mai mică doză eficientă a fost de 8 g/zi pentru îmbunătățirea volumului fecal4 și a consistenței fecale8, în timp ce ușurința de defecare și frecvența fecalelor a fost îmbunătățită cu o doză de doar 4 g/zi4.

Răspuns favorabil al glicemiei: Comparativ cu glucoza care are un indice glicemic de 100, polidextroza are un indice glicemic de 710. Potrivit unui grup de experți EFSA, s-a stabilit o relație de cauză și efect între consumul de alimente/băuturi care conțin polidextroză și reducerea răspunsului glicemiei postprandiale în comparație cu alimentele/băuturile care conțin zahăr11. Reducerea răspunsurilor postprandiale ale glicemiei și ale insulinei a fost, de asemenea, observată la persoanele cu diabet de tip 212.

Efectul prebiotic: În general, se consideră că un prebiotic ar trebui să crească în mod selectiv creșterea bacteriilor intestinale benefice, cum ar fi bacteriile acidului lactic și/sau bifidobacteriile. Consumul de polidextroză este asociat cu o activitate prebiotică crescută.

Satitate: Polidextroza poate contribui la sprijinirea strategiilor de gestionare a greutății ca înlocuitor al componentelor mai calorice (de exemplu, grăsimi sau zaharuri) în formule, ceea ce permite dezvoltarea de alimente mai puțin calorice, având în vedere că aportul său caloric este de numai 1 kcal/g. Deși sunt necesare studii suplimentare, constatările sugerează că polidextroza poate, de asemenea, să crească sațietatea și să reducă aportul de energie la o masă ulterioară.

În ce tipuri de alimente se găsește de obicei această fibră?

Polidextroza este o sursă de fibre dietetice care poate fi adăugată la o mare varietate de alimente, cum ar fi cereale cu conținut redus de zahăr, fără zahăr adăugat și fără zahăr, gustări, produse de panificație, băuturi, produse lactate și sosuri. Se poate găsi, de asemenea, în produsele de panificație tradiționale, băuturi, produse lactate și sosuri.

„Dintre nutrienții subconsumați, calciul, potasiul, fibrele alimentare și vitamina D sunt considerați nutrienți de interes pentru sănătatea publică, deoarece aporturile scăzute sunt asociate cu probleme de sănătate.” – Dietary Guidelines for American 2015-2020 (ediția a 8-a).

În Statele Unite, aportul recomandat de fibre alimentare este de 14g/1.000kcal. Pentru un adult mediu, acest lucru înseamnă un aport zilnic de 25g (femeie) sau 38g (bărbat). Majoritatea americanilor consumă doar aproximativ jumătate din aportul recomandat (13,5 și, respectiv, 18g). Această lipsă din dieta noastră se numește deficitul de fibre.

Datorită obiceiurilor alimentare actuale ale americanilor, reducerea deficitului de fibre fără a consuma alimente îmbogățite cu fibre ar însemna, de asemenea, creșterea semnificativă a aportului de calorii. Pentru a atinge aportul de fibre recomandat fără alimente îmbogățite cu fibre, majoritatea americanilor ar trebui să își mărească aportul caloric cu peste 500 de calorii pe zi. Dar îndeplinirea necesarului de fibre nu trebuie să însemne adăugarea de calorii dacă se consumă alimente îmbogățite cu fibre. Studiile au arătat, de exemplu, că îmbogățirea alimentelor din cereale cu fibre (2,5g-5g) a dus la un aport de fibre de 24,7g-39,1g/zi fără o creștere calorică. (Nicklas et al, 2011; Jones, 2014)

Alimentele îmbogățite cu fibre ajută la acoperirea deficitului de fibre, oferind în același timp un gust excelent și beneficii metabolice suplimentare. Dieta generală ar trebui să aibă un amestec de diferite tipuri de fibre.

Consumul unei varietăți de fibre

Deși majoritatea fibrelor vor avea mai mult de un efect legat de sănătate, nicio fibră nu poate produce toate beneficiile potențiale pentru sănătate. Unele efecte sunt bine recunoscute pentru un număr mare de tipuri diferite de fibre, în timp ce altele pot fi foarte specifice fiecărei fibre în parte. Pentru a maximiza beneficiile fibrelor pentru sănătate, este important să consumați o varietate de fibre.

Fibrele pot fi găsite în multe alimente diferite. Cantitatea de fibre pe porție poate fi găsită cu ușurință uitându-vă la panoul de informații nutriționale pentru linia Fibre dietetice.

În plus, conținutul de fibre din alimente precum fructele și legumele crude care nu au o etichetă nutrițională poate fi găsit aici.

Toleranță gastrointestinală

Creșterea bruscă a aportului de fibre, în special la persoanele care consumă o dietă săracă în fibre, poate avea ca rezultat efecte gastrointestinale, cum ar fi un număr crescut de scaune pe săptămână, având scaune mai moi (dar nu diaree) sau având flatulență crescută. Aceste efecte se datorează fie efectelor de încărcare, fie datorită fermentării fibrelor în tractul gastrointestinal. Aceste efecte potențiale pot fi minimizate prin creșterea mai treptată a aportului de fibre pentru a permite tractului gastrointestinal să se adapteze. Astfel, poate fi utilă scăderea aportului de fibre până când aceste senzații dispar și apoi creșterea treptată a aportului de fibre până când se atinge aportul recomandat de 14g/1.000kcal.

Resurse

1 Flood MT, Auerbach MH, Craig SA. O trecere în revistă a studiilor de toleranță clinică a polidextrozei în alimente. Food Chem Toxicol. 2004;42:1531-42.

2 Timm D, Thomas W, Sanders L, et al. Polidextroza și fibrele de porumb solubile cresc semnificativ greutatea scaunelor, dar nu influențează timpul de tranzit intestinal întreg la adulții sănătoși. FASEB J. 2011; 25: 587.583.

3 Vester Boler BM, Serao MC, Bauer LL, et al. Rezultatele fiziologice digestive legate de consumul de polidextroză și fibre de porumb solubile de către bărbații adulți sănătoși. Br J Nutr. 2011;106:1864-71.

4 Jie Z, Bang-Yao L, Ming-Jie X, et al. Studies on the effects of polydextrose intake on physiologic functions in Chinese people. Am J Clin Nutr. 2000;72:1503-9.

5 Endo K, Kumemura M, Nakamura K, et al. Efectul dietei bogate în colesterol și al suplimentării cu polidextroză asupra microflorei, activității enzimatice bacteriene, produselor putrefactive, profilului de acizi grași volatili (VFA), greutății și pH-ului fecalelor la voluntari sănătoși. Microflora Bifidobacteria. 1991;10:53-64.

6 Saku K, Yoshinaga K, Okura Y, et al. Efectele polidextrozei asupra lipidelor serice, lipoproteinelor și apolipoproteinelor la subiecții sănătoși. Clin Therapeutics. 1991;13/2:254-258.

7 Tomlin J, Read NW. Un studiu comparativ al efectelor asupra funcției colonului cauzate de alimentația cu coajă de ispaghula și polidextroză. Aliment Pharmacol Ther. 1988;2:513-9.

8 Costabile A, Fava F, Röytiö H et al. Impactul polidextrozei asupra microbiotei fecale: un studiu de hrănire dublu-orb, încrucișat, controlat cu placebo la subiecți umani sănătoși. Br J Nutr. 2012;108:471-81.

9 Hengst C, Ptok S, Roessler A, et al. Effects of polydextrose supplementation on different faecal parameters in healthy volunteers. Int J Food Sci Nutr. 2009;60 Suppl 5:96-105.

10 Foster-Powell K, Holt SH, Brand-Miller JC. Tabelul internațional al valorilor indicelui glicemic și al încărcăturii glicemice: 2002. Am J Clin Nutr. 2002;76:5-56.

11 EFSA Panel on Dietetic Products, Nutrition and Allergies (NDA); Scientific Opinion on the substantiation of health claims related to the sugar replacers xylitol, sorbitol, manitol, maltitol, lactitol, izomalt, eritritol, D-tagatoză, izomaltuloză, sucraloză și polidextroză și menținerea mineralizării dentare prin diminuarea demineralizării dentare (ID 463, 464, 563, 618, 647, 1182, 1591, 2907, 2921, 4300) și reducerea răspunsurilor glicemice postprandiale (ID 617, 619, 669, 1590, 1762, 2903, 2908, 2920), în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006. EFSA J. 2011;9:2076. www.efsa.europa.eu/efsajournal

12 Wilson T, Luebke JL, Morcomb EF, et al. Răspunsuri glicemice la afine uscate și crude îndulcite la oameni cu diabet de tip 2. J Food Sci. 2010;75:H218-H223.

11 aprilie 2016

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.