Despre poet – Walt Whitman (31 mai 1819- 26 martie 1892), născut Walter Whitman, a fost un poet și eseist american, care s-a ocupat și de jurnalism. A dobândit o imensă faimă după publicarea colecției sale de poezii, Frunze de iarbă, în 1855. După ce a lucrat ca diavol tipograf, și-a autopublicat colecția de poezii și a continuat să o revizuiască până la sfârșitul vieții sale. El continuă să fie un favorit printre literați pentru perspectiva sa unică. A fost un umanist și a pendulat între transcendentalism și realism în arta sa. Este numit părintele versului liber, chiar dacă nu l-a inventat, și în poezia sa versul liber își atinge potențialul maxim.
Walt Whitman s-a născut în Huntington, Long Island, dar spre sfârșitul vieții s-a mutat în Camden, New Jersey. Întotdeauna a avut înclinații politice și s-a oferit voluntar ca infirmier în timpul Războiului Civil American. Walt Whitman a fost, de asemenea, un om controversat. S-a pronunțat împotriva sclaviei și a fost un deist, ceea ce înseamnă că a îmbrățișat toate credințele, toate religiile în mod egal. Cu toate acestea, cel mai controversat aspect al vieții sale a fost cel referitor la sexualitatea sa. Conform opiniei populare, a fost considerat homosexual, deși nu există dovezi care să dovedească această teorie.
Poezia sa, care se citește aproape ca o proză, este, de asemenea, renumită pentru faptul că abordează subiecte controversate precum prostituția, sexualitatea și actul de a face dragoste.
Walt Whitman este una dintre acele bijuterii ale canonului literar la care se face mereu referire, nu doar pentru sentimentalismul lor, ci și pentru imediatețea și relevanța subiectului abordat.
Despre poezie
„Un păianjen răbdător fără zgomot” este o poezie scurtă de două strofe. Poemul a fost inițial parte a unui poem mai mare numit ‘Whispers of Heavenly Death’, care a fost tipărit în ‘The Broadway, London Magazine’ în octombrie 1868. „Un păianjen răbdător fără zgomot” era cea de-a treia strofă a poemului și a fost tipărită ulterior ca piesă separată în ediția din 1891 a cărții „Frunze de iarbă”. Poemul este în același timp descriptiv pentru lumea naturală care ne înconjoară și pentru călătoria spirituală pe care fiecare dintre noi o întreprinde din momentul în care ne naștem.
Situația lui A Noiseless Patient Spider- Mood:
Poemul este plasat pe un fundal foarte crud, dar frumos. Starea de spirit a poeziei este gânditoare și sedată. Poetul, în acest poem, se lansează într-o căutare filozofică ce duce, în cele din urmă, la întrebarea despre sensul vieții, în timp ce meditează asupra vastității și, în același timp, asupra lățimii scurte a vieții. Viața naturală și viața spirituală converg și el se trezește gândindu-se la potențialul vieții în general.
Anotații-Stanzawise:
Stanța 1:-
Un păianjen zgomotos și răbdător,
Am remarcat unde, pe un mic promontoriu, stătea, izolat;
Am remarcat cum, ca să exploreze golul, vastul înconjurător,
Lansează din sine filamente, filamente, filamente,
Întotdeauna le derulează-întotdeauna le accelerează neobosit.
Nușpe: adjectivul este folosit pentru a sublinia liniștea păianjenului.
Promontoriu: o bucată de pământ înalt care se termină brusc pe o parte; o stâncă care domină apa.
Filament: fir, fibră.
Stanța 2:-
Și tu, Sufletul meu, acolo unde te afli,
Înconjurat, înconjurat, în oceane nemăsurate de spațiu,
Căutând fără încetare să meditezi, să te aventurezi, să arunci,-cercând sferele, să le unești;
Până când podul de care vei avea nevoie, va fi format – până când ancora ductilă va rezista;
Până când firul de ață pe care-l arunci, se va prinde undeva, O, sufletul meu.
O Sufletul meu: poetul se adresează propriului său suflet. El compară păianjenul solitar cu sinele său cel mai intim, cu sufletul său.
Oceanul nemăsurat al spațiului: viața în potența și integralitatea ei. Cuvintele „fără măsură”, „oceane” dau o aparență de imensă spațialitate care este obsedantă și creează un spațiu în poem pentru ca imaginația să se desfășoare liber.
Căutând sferele: acest vers este un ecou al pânzei de păianjen; aici poate fi interpretat ca diferitele fragmente și aspecte ale vieții care îi dau sens. Seriozitatea căutării poetului este accentuată în această strofă și în mod specific în următoarele câteva rânduri.
Ponta: din nou, aceasta amintește de pânza de păianjen care poate fi citită ca diferitele experiențe care alcătuiesc viața.
Ductibil: maleabilitatea unui material; capacitatea de a suporta presiunea sau tensiunea.
Ancoră: greutate de fier folosită pentru a ține corăbiile și bărcile la locul lor; (aici) un loc de care se poate ține.
Rezumat din Un păianjen răbdător fără zgomot
Stanța 1: Poetul întâlnește un păianjen solitar pe un promontoriu. Pe măsură ce îl privește cu atenție, păianjenul își secretă filamentul pentru a crea o pânză, ca și cum ar vrea să exploreze spațiul liber din jurul său prin intermediul pânzei. Poetul observă aici eforturile neobosite ale păianjenului și își amintește imediat de sufletul său și de sufletul omului în general.
Stanța 2: În cea de-a doua strofă, poetul își amintește de natura omenirii prin privirea păianjenului. El se adresează propriului său suflet, deoarece își dă seama că și el încearcă să exploreze potențialul infinit al vieții. Stând solitar, dar înconjurat de imensitatea vieții, sufletul poetului se aventurează să iasă din locul său, filament cu filament, ca și păianjenul, și caută să se conecteze cu lumea exterioară, să profite de oportunitățile oferite de viață și poate să atingă sensul pe care îl caută. puteți parcurge analiza critică a poeziei aici.
Cuvintele cheie: Rezumatul poemului Un păianjen fără zgomot, Semnificația poemului Un păianjen fără zgomot , Note la Un păianjen fără zgomot, Explicația poemului Un păianjen fără zgomot, Analiza poemului Un păianjen fără zgomot.
.